Autor: Mihai CONŢIU

Tot mai multe sunt vocile celor din Blocul ACUM care invocă necesitatea ca Andrei Năstase să candideze iarăşi pentru funcţia de primar al Chişinăului. Sunt tentat să cred însă că cei mai mulţi dintre ei vor probabil să scape de el din zonele decizionale în care a ajuns. În primul rînd, Năstase a ajuns deja în politica mare, cea decizională la nivel de Stat, viceprim-ministru şi ministru de Interne. Presupunînd că ar ajunge primar, asta ar însemna o degradare, o coborîre a ştachetei politice. Mai apoi, pe mîinile cui ar lăsa MAI pe care şi-a propus să-l reformeze în stil propriu, conform rigorilor profesionale pentru care are şi pregătirea necesară?

Abia a preluat MAI cu mare luptă, am putea spune, iar unii îi cer să renunţe la trofeul politic cîştigat pe merit, iar asta pentru ce? Pentru o funcţie gospodărească pentru care nu are nici pe sfert pregătirea pe care o are pentru cea de ministru de Interne sau chiar procuror general! Un viceprim-ministru şi ministru de Interne, în logica politică evolutivă, nu-şi poate dori decît îndeplinirea cu succes a reformelor propuse spre a-i asigura alte ascensiuni. Dacă va risca să renunţe la actualele atribuţii în favoarea calităţii de primar, sedus poate şi de amintirea victoriei pe care Plahotniuc i-a furat-o, riscă să se demonetizeze ireversibil, să se erodeze politic în timp.

O Primărie ca cea Chişinăului te trimite la stîlpul infamiei dacă nu eşti experimentat în chestiunile edilitare. În cazul în care şi-ar dori postul de primar, nu putem specula decît două variante. Prima şi cea mai înşelătoare ar fi aceea că Primăria ar fi pentru el o bună trambulină în alegerile prezidenţiale viitoare. Dar atunci ce vor crede alegătorii lui, după ce vor constata că şi-a părăsit postul de ministru în favoarea celui de primar, iar la funcţia de primar ar putea renunţa din dorinţa de a deveni Preşedinte? Atunci despre ce proiecte politice, ministeriale sau edilitare duse pînă la capăt le va putea vorbi alegătorilor săi? Despre nici unul!

A doua variantă ar putea fi cea meschină şi care se referă la bogăţia Primăriei şi la puterea ce ţi-o dă aceasta, dar ne abţinem să comentăm deocamdată. Constatăm, aşadar, că intenţia „păstoririi” pînă la capăt a nevoilor cetăţenilor nu există!