În cazul oamenilor, tipul grupelor sangvine depinde de un singur factor major: antigenele sau aglutinogenele care se află la suprafaţa globulelor roşii. Iată că şi animalele din toate clasele, ordinele şi familiile, de la primate la bacterii prezintă antigene. Prin urmare, toate animalele cu sînge prezintă grupe sangvine specifice. Antigenele din grupele sangvine umane A, B, O se întîlnesc şi la maimuţe antropoide precum cimpanzeii, bonobo şi gorilele. Evident, structura grupelor sangvine prezente la om nu este aceeaşi cu cea a animalelor.

Prin urmare, clasificarea grupelor sangvine la toate speciile de animale foloseşte sisteme de referinţă diferite de cele folosite la clasificarea sîngelui uman. Spre exemplu, cîinii au un număr de 13 grupe sangvine diferite, dintre care 6-8 grupe sînt predominante. Pisicile au doar 3 grupe sangvine comparativ cu cîinii, şi nu se pot face transfuzii de sînge de la cîini la pisici şi viceversa, deoarece sînt specii foarte diferite din acest punct de vedere. Cîinii au rareori anticorpi împotriva grupelor sangvine diferite şi de cele mai multe ori este permisă transfuzia de sînge de la un cîine la altul, chiar dacă cele două patrupede au grupe sangvine diferite. În prezent, Universitatea din Melbourne, Australia, adăposteşte cea mai mare bancă de sînge canină din întreaga lume.

Cît despre pisici, felinele se nasc deja cu anticorpi împotriva altor grupe sanvine decît celei proprii, astfel încît transfuziile de sînge la pisici trebuie să implice numai exemplare cu aceeaşi grupă sangvină.

Aceeaşi situaţie este şi în cazul cailor, căci ecvidele au un număr de 8 grupe majore recunoscute: A, C, D, K, P, Q, U, iar grupa T este cea mai rară dintre ele. Din acest motiv, nu sînt recomandate montele între armăsari şi iepe cu grupe sangvine diferite, căci duc la complicaţii neonatale dacă mînzul moşteneşte grupa sangvină a armăsarului.

Spre deosebire de oameni, grupele sangvine ale animalelor depind de o combinaţie de factori, motiv pentru care oamenii de ştiinţă cred că este mai potrivit ca acestea să fie denumite „sisteme de grupe sangvine” în loc de „grupe sangvine”. Pornind de la aceste noi descoperiri, cercetătorii danezi au identificat la vitele domestice un număr de 10 sisteme de grupe sangvine intitulate: A, B, C, FV, J, L, M, SU, Z şi R’S’.