Se pare că există un nume al situaţiei în care unii oameni au tendinţa să se creadă mai deştepţi sau mai capabili decît sunt: efectul Dunning-Kruger, analizat de psihologii David Dunning şi Justing Kruger, potrivit unui articol al Inc. Magazine.

Dunning, profesor de psihologie la Universitatea din Michigan spune: „Dacă eşti incompetent, nu îţi poţi da seama că eşti incompetent... Abilităţile de care ai nevoie pentru a produce răspunsul corect sunt aceleaşi de care ai nevoie ca să recunoşti acest răspuns”.

După cum spunea şi filosoful Bertrand Russel, „Unul dintre lucrurile dureroase ale vremurilor noastre este că cei care simt certitudinile sunt proşti, iar cei cu imaginaţie şi capacitate de înţelegere sunt plini de îndoieli şi sunt indecişi”.

Oamenii cu abilităţi ridicate tind să subestimeze cît de buni sunt.

Ei au tendinţa să îşi subevalueze competenţele şi, în acelaşi timp, presupun că sarcinile care lor le sunt uşor de făcut, sunt la fel de uşor de făcut şi de restul oamenilor.

Fiecare dintre noi cunoaştem persoane care se poziţionează într-un anumit fel faţă de o situaţie şi proclamă lucrurile pe care le cred ei drept adevăruri absolute, în timp ce ignoră cu totul puncte de vedere diferite. Ei ştiu că au dreptate – şi vor ca şi tu să conştientizezi că ei au dreptate.

Acest comportament nu este însă o dovadă a inteligenţei, ci un semnal clasic de D-K.

După cum spunea Jeff Bezos, „Cei mai inteligenţi dintre oameni îşi revizuiesc mereu înţelegerea, reconsideră o problemă pe care credeau că au rezolvat-o deja. Sunt deschişi la noi puncte de vedere, la noi idei, informaţii, contradicţii şi îşi supun provocărilor propria gîndire”.

Aceasta se întîmplă fiindcă înţelepciunea nu se leagă de certitudini. Înţelepciunea înseamnă să fii conştient de lucrurile pe care le cunoşti, dar și de faptul că există mult mai multe lucruri pe care nu le cunoşti.

Astfel, este important să nu vă fie teamă să greşiţi. Să nu vă fie teamă să spuneţi că nu aveţi toate răspunsurile şi să puteţi să spuneţi ”cred” în loc de ”știu”.