Johann Wolfgang von Goethe a fost un poet german, un clasic al literaturii mondiale. Născut la Frankfurt pe Main, un oraș german antic, pe 28 August 1749. A murit la vîrsta de 83 de ani, 22 Martie 1832, în orașul Weimar. Tatăl lui Goethe, Johann Caspar Goethe, un burghez german prosper, a servit drept consilier imperial. Mama, Katharina Elizabeth Goethe, a fost fiica unui polițist senior. Părinții lui au avut mai mulți alți copii, dar, din nefericire, toți au murit în copilărie.

Goethe. Scurtă biografie

O atmosferă confortabilă, atitudinea mamei afectuoase, i-a dezvăluit o lume de fantezie de mic copil. Datorită bogăției familiei, o atmosfera relaxantă a domnit mereu în casă, multe jocuri, cîntece, basme i-au permis copilului să se dezvolte în toate sensurile. Sub supravegherea strictă a tatălui său, la vîrsta de opt ani, Goethe a scris discursurile germane și latine asupra moralizării. Îndepărtat de frumusețea naturii, chiar a încercat să numească o divinitate fantastică, dominînd elementele.

Cînd ocupația franceză, care a durat mai mult de doi ani, s-a încheiat, Frankfurt părea să se trezească după o hibernare lungă. Oamenii din oraș au manifestat interes pentru scena teatrală, iar acest lucru l-a inspirat pe micul Johann: a încercat să scrie tragedii în stilul francez.

În casa lui von Goethe era o bibliotecă impresionantă, cu un număr mare de cărți în limbi diferite, ceea ce a făcut posibil ca viitorul scriitor să se familiarizeze cu literatura în copilăria timpurie. Citea în original pe Vergilius, a descoperit ”Metamorfoza" și "Iliada". Goethe a învățat mai multe limbi. Vorbea fluent în limbile franceză, italiană, greacă și latină. De asemenea, a luat lecții de dans și a practicat hipismul. Johann Wolfgang von Goethe, a cărui biografie este foarte bogată, a avut succes nu numai în literatură, ci și în jurisprudență. A studiat la Universitatea din Leipzig, a absolvit Universitatea din Strasbourg, și-a susținut lucrarea de absolvire a studiilor juridice, dar domeniul juridic nu l-a atras. A fost extrem de interesat de Medicina, studiind osteologia și anatomia.

Prima dragoste, prima creație

În 1772, Goethe a ajuns în Wetzlar, unde urma să studieze activitățile judiciare ale Imperiului Roman. În urma unei depresii,s-a îndrăgostit de prietenul prietenului său, Maximilian Brentano, care era căsătorit. Goethe a făcut mari eforturi pentru a depăși acest sentiment. Astfel, a apărut "Suferințele tînărului Werther".

În timp ce studia la Universitatea din Leipzig, s-a întîlnit cu Cathen Shoynkopf de care s-a îndrăgostit. Pentru a cîștiga atenția fetei, începe să scrie poeme amuzante despre ea, parodiind diverse poeme ale altor poeți. Goethe continuă să scrie în stilul rococo, dar stilul său este încă abia vizibil.

Devenire

Momentul de cotitură al activității lui Goethe poate fi considerat prietenia lui cu Garder. Garder a influențat atitudinea lui Goethe față de cultură și poezie. În Strasbourg, Wolfgang Goethe se întîlnește cu creatorii începători Wagner și Lenz. Citește Ossian, Shakespeare și Homer. Continuîndu-și practica judiciară, Goethe acordă tot mai mult timp literaturii.

În 1775, Toamna, s-a mutat la Weimar, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. În primii ani de viață din Weimar, el a jucat un rol activ în conducerea Consiliul militar, în lucrări de construcție a drumurilor. În același timp, a scris drama "Iphigenia în Taurida" și piesa "Egmont". Începe să lucreze la "Faust". Printre lucrările din acea perioadă se pot remarca și baladele și poemele lui Lida.

În timpul Marii Revoluții Franceze și a războiului franco-prusac, Goethe s-a îndepărtat puțin de literatură, concentrîndu-se asupra științele naturii și anatomiei.

Influența lui Schiller, căsătoria, alte lucrări

Din 1786 și pînă în 1788, Goethe a călătorit în jurul Italiei, ceea ce s-a reflectat în opera sa ca o epocă a clasicismului. A vizitat Veneția, cu ducele de Weimar, a vizitat Breslau, a participat la o campanie militară împotriva lui Napoleon. În 1794 s-a întîlnit cu Friedrich Schiller și l-a ajutat la publicarea revistei "Ora". Comunicarea dintre ei și planurile comune i-au dat lui Goethe un stimul creativ excepțional, astfel încît a apărut și lucrarea lor comună, Xenien, publicată în 1796.

În același timp, Goethe a început să trăiască cu o tînără care lucra într-o florărie, Christian Vilpius. Opinia publică din Weimar a fost contrariată de această relație în afara căsătoriei, care la vremea respectivă era ceva neobișnuit. Abia în Octombrie 1806 s-au căsătorit. Soția lui, Christian Vulpius, i-a dăruit mai mulți copii, dar toți, cu excepția lui Augustus, primul fiu al lui Goethe, au murit.

Primele lucrări semnificative ale lui Goethe pot fi atribuite anului 1773. Drama sa Gottfried von Berlichingen mit der eisernen Hand a făcut o impresie de durată asupra contemporanilor săi. În această lucrare, Goethe a prezentat, într-o perspectivă neașteptată, o imagine a unui luptător pentru egalitate și dreptate socială, o imagine destul de tipică în literatura de atunci.

Lucrarea "Afinitatea electorală" a fost noul hobby al lui Goethe – Minna Herzlib. Experimentînd un alt declin mental, s-a dus la Carlsbad, unde a început să scrie un roman. Numele e din chimie, termenul înseamnînd fenomenul de atracție aleatorie. Goethe a arătat că acțiunea legilor naturale este acceptabilă nu numai în chimie, ci și în relațiile umane și, mai precis, în dragoste. În viața de zi cu zi, totul are un înțeles simbolic deosebit, iar în noile reflecții filosofice adînci sunt combinate cu simplitatea vieții de zi cu zi.

Creație

Drama "Iphigenia",  "Suferințele tînărului Werther", "Elegiile romane", drama ”Torquato Tasso”, tragedia ”Egmont”, iar  cea mai faimoasă lucrare a lui Johann Wolfgang von Goethe este tragedia "Faust". Biografia lui Goethe spune că a terminat opera vieții sale în 22 Iulie 1831, a sigilat manuscrisul și a ordonat ca să deschidă plicul abia după moartea sa. "Faust" a fost scris timp de aproape șaizeci de ani. Începută în perioada "Storm and attack" din literatura germană și finalizată în perioada romantismului, a reflectat toate schimbările care au avut loc în viața și opera poetului.