Charles Dickens (7 Februarie 1812-9 Iunie 1870) a fost un romancier popular englez din epoca victoriană și pînă în prezent rămîne un gigant în literatura britanică. Dickens a scris numeroase cărți care sunt acum considerate clasice, inclusiv „David Copperfield”, „Oliver Twist”, „A Tale of Two Cities” și „Great Expectations”. O mare parte a operei sale a fost inspirată de dificultățile cu care s-a confruntat în copilărie, precum și de problemele sociale și economice din Marea Britanie victoriană.

Tinerețea

Charles Dickens s-a născut la 7 Februarie 1812, în Portsea, Anglia. Tatăl său avea o slujbă de grefier pentru Marina britanică, iar familia Dickens, după standardele zilei, ar fi trebuit să se bucure de o viață confortabilă. Dar obiceiurile de cheltuială ale tatălui său i-au adus în dificultăți financiare constante. Cînd Charles avea 12 ani, tatăl său a fost trimis în închisoarea debitorilor, iar Charles a fost nevoit să se angajeze într-o fabrică care făcea cunoscută denumirea de lustruire a pantofilor.

Viața în fabrică a tînărului de 12 ani a fost un calvar. S-a simțit umilit și rușinat, iar anul în care a petrecut lipind etichete pe borcane va fi o influență profundă asupra vieții sale. Cînd tatăl său a reușit să iasă din închisoarea debitorilor, Charles a reușit să-și reia școala sporadică. Cu toate acestea, la vîrsta de 15 ani, el a fost obligat să se angajeze ca băiat de birou.

La sfîrșitul adolescenței, învățase stenografie și obținea un loc de muncă de reporter în instanțele din Londra. La începutul anilor 1830 , el raporta la două ziare londoneze.

Cariera timpurie

Dickens a aspirat să se desprindă de ziare și să devină un scriitor independent și a început să scrie schițe de viață în Londra. În 1833, a început să le trimită la o revistă, The Monthly. Mai tîrziu, și-ar aminti cum și-a prezentat primul său manuscris, despre care a spus că a fost „aruncat pe furiș într-o seară la amurg, cu frică și tremur, într-o cutie de scrisori întunecată, într-un birou întunecat, într-o curte întunecată din Fleet Street”.

Cînd schița pe care o scrisese, intitulată „O cină la plimbarea cu plopi”, a apărut tipărită, Dickens a fost bucuros. Schița a apărut fără linie, dar în curînd a început să publice articole sub numele de stilou „Boz”.

Articolele pline de înțelepciune și perspicacitate pe care le-a scris Dickens au devenit populare și, în cele din urmă, i s-a oferit șansa să le adune într-o carte. „Schițele lui Boz” a apărut pentru prima dată la începutul anului 1836, cînd Dickens tocmai împlinise 24 de ani. Încurajat de succesul primei sale cărți, s-a căsătorit cu Catherine Hogarth, fiica unui editor de ziar. S-a instalat într-o nouă viață ca om de familie și autor.

Rise to Fame

„Sketches by Boz” a fost atît de popular încît editorul a comandat o continuare, care a apărut în 1837. Dickens a fost abordat și pentru a scrie textul pentru a însoți un set de ilustrații, iar proiectul respectiv s-a transformat în primul său roman, „The Pickwick Papers”. care a fost publicată în tranșe între 1836 și 1837. Această carte a fost urmată de „Oliver Twist”, care a apărut în 1839.

Dickens a devenit uimitor de productiv. „Nicholas Nickleby” a fost scris în 1839 și „Vechiul magazin de curiozitate” în 1841. Pe lîngă aceste romane, Dickens a dovedit un flux constant de articole pentru reviste. Opera sa a fost incredibil de populară. Dickens a reușit să creeze personaje remarcabile, iar scrierea sa combina adesea atingeri comice cu elemente tragice. Empatia sa pentru oamenii muncii și pentru cei prinși în circumstanțe nefericite i-a făcut pe cititori să simtă o legătură cu el.

Pe măsură ce romanele sale au apărut în formă de serie, publicul cititor a fost adesea cuprins de anticipare. Popularitatea lui Dickens s-a răspîndit în America și au existat povești despre felul în care americanii ar saluta navele britanice la docurile din New York pentru a afla ce se întîmplase în ultimul roman al lui Dickens.

Vizita în America

Valorificîndu-și faima internațională, Dickens a vizitat Statele Unite în 1842 cînd avea 30 de ani. Publicul american era nerăbdător să-l întîmpine și în timpul călătoriilor sale i s-a oferit banchete și sărbători.

În New England, Dickens a vizitat fabricile din Lowell, Massachusetts, iar în New York a fost dus la sediul Five Points, mahalaua notorie și periculoasă din partea de jos a Estului. S-a vorbit despre el în vizită în Sud, dar, fiind îngrozit de ideea de înrobire, nu a mers niciodată la Sud de Virginia.

La întoarcerea în Anglia, Dickens a scris o relatare a călătoriilor sale americane care a jignit mulți americani.

”Un colind de Crăciun”

În 1842, Dickens a scris un alt roman, „Barnaby Rudge”. Anul următor, în timp ce scria romanul „Martin Chuzzlewit”, Dickens a vizitat orașul industrial Manchester, Anglia. S-a adresat unei adunări de muncitori, iar mai tîrziu a făcut o lungă plimbare și a început să se gîndească la scrierea unei cărți de Crăciun care să fie un protest împotriva profundei inegalități economice pe care a văzut-o în Anglia victoriană. Dickens a publicat ”A Christmas Carol”, în Decembrie 1843, și a devenit una dintre cele mai durabile lucrări ale sale.

Dickens a călătorit prin Europa la mijlocul anilor 1840. După ce s-a întors în Anglia, a publicat cinci noi romane: „Dombey and Son”, „David Copperfield”, „Bleak House”, „Hard Times” și „Little Dorrit”.

La sfîrșitul anilor 1850, Dickens petrecea mai mult timp oferind lecturi publice. Veniturile sale erau enorme, la fel și cheltuielile sale și se temea adesea că va fi cufundat înapoi în felul sărăciei pe care o cunoscuse în copilărie.

Viața ulterioară

Charles Dickens, în vîrstă mijlocie, părea să fie în topul lumii. A putut călători după dorință și a petrecut Verile în Italia. La sfîrșitul anilor 1850, a cumpărat un conac, Gad's Hill, pe care îl văzuse și admirase pentru prima oară în copilărie.

În ciuda succesului său monden, totuși, Dickens a fost asaltat de probleme. El și soția sa aveau o familie numeroasă de 10 copii, dar căsătoria a fost adesea tulburată. În 1858, o criză personală s-a transformat într-un scandal public, atunci cînd Dickens și-a părăsit soția și se pare că a început o aventură secretă cu actrița Ellen "Nelly" Ternan, care avea doar 19 ani. Zvonurile despre viața sa privată s-au răspîndit. Împotriva sfaturilor prietenilor, Dickens a scris o scrisoare apărîndu-se, care a fost tipărită în ziarele din New York și Londra.

În ultimii 10 ani din viața sa, Dickens a fost adesea înstrăinat de copiii săi, iar relațiile sale cu vechii prieteni au avut de suferit.

Deși nu s-a bucurat de turneul său în America în 1842, Dickens s-a întors la sfîrșitul anului 1867. A fost din nou întîmpinat cu căldură și mulțimi mari s-au adunat la aparițiile sale publice. A călătorit pe Coasta de Est a Statelor Unite timp de cinci luni.

S-a întors epuizat în Anglia, dar a continuat să se angajeze în mai multe tururi de lectură. Deși sănătatea i-a eșuat, turneele au fost profitabile și s-a împins să apară în continuare pe scenă.

Moartea

Dickens a planificat un nou roman pentru publicare în formă serială. „Misterul lui Edwin Drood” a început să apară în Aprilie 1870. La 8 Iunie 1870, Dickens a petrecut după-amiaza lucrînd la roman înainte de a suferi un accident vascular cerebral la cină. A murit a doua zi.

Înmormîntarea pentru Dickens a fost modestă și a fost lăudată, potrivit unui articol din New York Times, ca fiind în concordanță cu „spiritul democratic al epocii”. Cu toate acestea, lui Dickens i s-a acordat o înaltă onoare, deoarece a fost înmormîntat în Poet's Corner din Westminster Abbey, lîngă alte figuri literare precum Geoffrey Chaucer, Edmund Spenser și Dr. Samuel Johnson.

Importanța lui Charles Dickens în literatura engleză rămîne enormă. Cărțile sale sunt citite pe scară largă pînă în prezent. Pe măsură ce operele se pretează interpretării dramatice, continuă să apară numeroase piese de teatru, programe de televiziune și lung-metraje bazate pe ele.