Bolta Rece, localul în care junimiştii făceau petreceri cu „mîncărică şi băuturică bună”

Datat încă din secolul XVIII, restaurantul Bolta Rece, din Iaşi, se numără printre puţinele de Capitala Moldovei despre care se poate spune că şi-a păstrat caracterul tradiţional românesc. De acest local se leagă şi prietenia dintre marii scriitori Mihai Eminescu şi Ion Creangă, despre care cronicarii vremii spun că obişnuiau să bea şi să stea la poveşti în hrubele răcoroase ale Boltei Reci.

Prietenia scriitorilor Mihai Eminescu şi Ion Creangă este strîns legată de un restaurant ce a dăinuit peste secole şi care a devenit, astăzi, un punct de reper pe harta turistică a Iaşului. Bolta Rece, atestat istoric încă din secolul XVIII, a rezistat anilor şi îşi păstrează şi astăzi caracterul tradiţional românesc care l-a făcut celebru. Istoria localului este puternic încărcată de frumoasa prietenie a celor doi mari scriitori români. Sînt mai multe surse care susţin că Ion Creangă şi Mihai Eminescu s-ar fi întîlnit pentru prima dată la Bolta Rece. Deşi acest fapt este greu de demonstrat din punct de vedere istoric, multele nopţi pe care cei doi le-au petrecut împreună în hrubele Boltei Reci sînt demonstrate fără putinţă de tăgadă de mărturiile celor contemporani cu scriitori, dar şi de epistolele pe care Creangă şi Eminescu şi le trimiteau reciproc sau apropiaţilor. Într-o epistolă amintită şi astăzi de reprezentanţii Boltei Reci, Eminescu îi scria iubitei sale despre o întîlnire pe care a avut-o cu îndrăgitul povestitor român.

“La Junimea n-am avut cu nimeni nici un raport sufleţesc. L-am avut, dar tîrziu, cînd a venit, adus de mine, Creangă, pe care-l întîlnisem la Bolta Rece într-o seară”, îi scria Eminescu Veronicăi Micle.

La rîndul său, Creangă i-a trimis o scrisoare lui Mihai Eminescu despre “un bairam” pe care l-a avut cu alţi membri ai Junimii “cu mîncărică şi băuturică bună” de la Bolta Rece.

Bădie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit veşti de la tine. Eu te credeam mort şi mă luam de dor cu amintirile. Cînd eraţi în jurul meu, tu, Augura cel blestemat, Conta şi alţii cari acum va fuduliti prin capitală alături cu ciocoii, mînca-i-ar cîinii, că sînt fiii lui Skaraoţki şi pe voi norocul şi binele. De ce laşi pe Veronica să se zbuciume? Te-am aşteptat de Crăciun să vii, dar... beşteleu, feşteleu, că nu pot striga văleu, şi cuvîntul s-a dus, ca fumul în sus şi de venit n-ai mai venit... aferim... Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu şi alţi muşterii pentru mîncărică şi băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira. Apoi, ne-am dus cu sania afară din oraş, şi acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui. Acum stau lîngă horn cu pisicile mele şi mai pun rînduială în cele însemnări. Tu te cerţi cu politicianii prin «Timpul»; ce-ai păţit de te-ai făcut aşa războinic? Sănătate şi voie bună.

Ionică.

Locul de întîlnire al membrilor Junimii

Nu doar Creangă şi Eminescu şi-a pierdut multe nopţi în localul situat şi astăzi în apropiere de vestitul cartier Copou. Istoricii spun că Bolta Rece era locul preferat de întîlnire al membrilor Junimii, formată la acea vreme de cîteva dintre cele mai importante numele ale literaturii române. Iacob Negruzzi, unul dintre fondatorii Junimii numea adunările “junimiştilor” de la Bolta Rece ca fiind adevărate „petreceri beţive şi de mîncări mari”.

Vasile Alecsandri, poezie despre Bolta Rece:

Brad îmi ziceţi fiştecare

Din păcate Bard din născare

La Bolta Rece - Academia

Va stabili anomalia".

„Nu pot uita vinul generos al Cotnarului de la Bolta Rece servit în cofaele şi băut în stacane de lut, însoţite de atîta humor şi voe bună, de atîta lepădare de sine, încît prinţ să fi fost, şi uitai unde eşti, ce eşti, cuprins de o fericire care nu se poate defini", Petrache Carp

Istoria localului

Potrivit reprezentanţilor localului, prima menţiune a clădirii şi locului în care se află Bolta Rece datează de pe 17 ianuarie 1796. “Ospeţia a fost construită în stil specific moldovenesc, ca o casă ţărănească, cu prispă. Deasupra solului, în jurul unei mari bucătarii şi al unui cuptor, există un salon unde erau serviţi un număr mare de meseni; în subsol au fost zidite, în piatra, hrube cu firide, de unde lumina opaiţelor se răsfrîngea asupra vaselor de stejar care adăposteau licoarea de Cotnari, de Bucium, de Uricani şi din alte podgorii”, menţionează reprezentanţii Boltei Reci. În perioada Junimii, mai spun aceştia, localul era cunoscut sub numele “Universitatea vinurilor”.

În atmosfera nimbată de intelectualism şi prietenie, aici au făcut iscusită zăbavă, dezbătînd chestiuni de cultură, în general, şi literatură în special, mulţi junimişti. La Universitas Vinorum de la Bolta Rece unele personalităţi din cercul Junimiştilor, care lansaseră deviza «mîncarea-i fudulie, băutura temelie», nu de puţine ori au fost văzuţi la «un sfat de vorba»”, mai arată reprezentanţii Boltei Reci. Astăzi, localul îşi păstrează caracterul şi meniul tradiţional care l-a făcut celebru. Este considerat un simbol turistic al zonei Moldovei şi a Iaşului, fiind un loc preferat al celor care vor să cunoască obiceiurile şi bucătăria zonei. În 2013, de pildă, Patricia Kaas, aflată la Iaşi, a vizitat şi a degustat bucatele tradiţionale moldoveneşti la Bolta Rece.

Ionuţ BENEA