Adolescenta Rusul s-a trezit, într-o dimineață, singură în pat. Tocmai a fost părăsită de noul ei soț, după un mariaj care a durat puțin peste trei ore. Așa își începe BBC o amplă anchetă despre implicarea clericilor musulmani irakieni în rețelele locale de prostituție și trafic de copii. Clericii se folosesc, în acest sens, de o practică religioasă controversată cunoscută sub numele de „mariaj de plăcere”.

Tînăra Rusul nu e nici măcar la primul ei „mariaj” de acest fel. Nu a fost nici al doilea, al treilea sau al patrulea. De fapt, a fost căsătorită de atît de multe ori, încît nu mai ține minte numărul „mirilor” ocazionali pe care i-a avut. Primul „soț” a fost un bărbat întîlnit pe o stradă din Bagdad care a curtat-o mai multe săptămîni la rînd, pînă cînd adolescenta i-a acceptat cererea în căsătorie. Rusul visa la un bărbat care să o scoată din mizerie.

Ceremonia nupțială a fost una scurtă - clericul a recitat cîteva fraze, apoi i s-au oferit 250 de dolari, pe post de „zestre de nuntă” și i-a fost înmînat un contract nupțial pe care să-l semneze. Fiind analfabetă, Rusul a mers pe încredere. Și a semnat. După doar cîteva minute, „mirele” a dus-o într-un apartament situat în apropiere cu scopul de a „consuma căsătoria”. Peste alte cîteva săptămîni, soțul a dispărut definitiv din viața ei.

În realitate, adolescenta irakiană semnase în favoarea unui așa-numit „mariaj de plăcere”, un artificiu prin care religia islamică permite comiterea unui act sexual. „Mariajele de plăcere” reprezintă o tradiție pre-islamică, răspîndită în Iran și Arabia. Un astfel de mariaj e consfințit printr-un contract nupțial, în care sunt specificate atît durata așa-zisei căsătorii (de la o zi pînă la 99 de ani), cît și eventualele compensații financiare pentru „soție”. Contractul poate fi semnat în prezența unui cleric musulman. În cazul unor fete tinere precum Rusul, acest tip de contract nupțial este doar o modalitate prin care e permis abuzul copiilor și care ocolește legea penală.

Ce „mariaje de plăcere” aranjează clericii musulmani: de la femei divorțate și văduve pînă la fete virgine sau copile de 9 ani

Codul penal irakian prevede pedepse de pînă la 7 ani închisoare pentru „sexul în afara căsătoriei” cu minore între 15-18 ani, sau pînă la 10 ani de pușcărie pentru „sex în afara căsătoriei” cu minore de sub 15 ani.

Rusul a declarat pentru BBC că respectivul cleric în prezența căruia „a semnat” acest tip de contract i-a făcut poze și a obligat-o să continue acest tip de activitate. „Practic, clericul a devenit un intermediar care îmi găsea de lucru”, a declarat Rusul, care a refuzat să precizeze ce venituri a obținut în urma acestor aranjamente nupțiale. „Atunci cînd îmi zice că a găsit ceva pentru mine, nu îl pot refuza”, a spus adolescenta.

Clericul îi administrează fetei inclusiv tratament contraceptiv, pentru a nu rămîne gravidă. „Este un fenomen extrem de răspîndit aici. Sunt multe alte fete care se află în aceeași situație ca mine”, a spus tînara irakiană.

Din 10 clerici abordați de un reporter BBC incognito, opt au fost de acord cu aranjarea unui astfel de mariaj. Din cei opt clerici, doi au acceptat să îi găsească reporterului o „mireasă” de nouă ani. „Te poți căsători cu o femeie pentru o oră și jumătate. După ce ai consumat mariajul, te poți căsători imediat cu alta”, a declarat un astfel de cleric.

Ghaith Tamimi, un fost cleric șiit din Karbala, a declarat că a fost martor la mii de astfel de mariaje aranjate, chiar dacă - a susținut el - în nici unul nu a fost vorba de copii.

„Unii clerici caută în mod special virgine”, a declarat Rusul, care a adăugat că 20% din bani le rămîn fetelor, în timp ce clericii iau restul de 80%. „E cerere mare, iar oamenii sunt dispuși să dea și mai mulți bani pentru asta”.

Unii clerici apără ideea „mariajelor de plăcere”, susținînd că acestea le ajută pe femeile divorțate sau pe văduve să aibă un venit.

Un purtător de cuvînt al Guvernului irakian a declarat că autoritățile nu au ce să facă, atîta vreme cît femeile nu depun plîngere la Poliției împotriva clericilor respectivi”. La nivel oficial, este imposibil de cuantificat cît de răspîndită este, în acest moment, această practică în Irak, chiar dacă o anecdotă locală spune că astfel de practici au devenit foarte populare după invazia trupelor americane în Irak, în 2003.