Criminali şi violatori pe post de apărători ai „cetăţenilor ruşi”

Autor: Mihai CONŢIU

Întrucît Rusia a făcut parte din categoria ţărilor învingătoare în Al Doilea Război Mondial, doar memoria arhivelor mai păstrează atrocităţile săvîrşite de „soldaţi ruşi eliberatori” pe teritoriile statelor pe care le-au străbătut pînă la Berlin. Violurile, jafurile sau crimele individuale săvîrşite de către aceştia la beţie sau în orgii aveau loc cu acceptul comandanţilor. Arhivele spun că circa un milion de femei germane ar fi fost violate de către „ruşii eliberatori”. Estre suficient să vedem cum se comportă mercenarii ruşi în Ucraina, cum umilesc şi cum torturează ostaşi ucraineni şi femei ca să ne dăm seama că arhivele despre cel de-Al Doilea Război Mondial nu mint. Mai mult decît atît, încă mai sînt în viaţă civili nevinovaţi în Europa care au căzut victime acestor „eliberatori”.

Bunicii noştri ne povesteau că soldaţii nemţi ocupanţi erau adevăraţi lorzi în comparaţie cu comportamentul agresiv al ruşilor faţă de tocmai cei care le erau aliaţi. Diferite surse spun că mulţi dintre mercenarii trimişi de ruşi să destabilizeze Ucraina sînt criminali sau recidivişti dintre cei mai periculoşi eliberaţi din puşcării spre a-şi cîştiga libertatea prin uciderea ucrainenilor.

Tot astfel de mercenari criminali sînt gata să intre în Republica Moldova şi s-o scalde într-o baie de sînge. Unii deja sînt de mult pregătiţi chiar pe teritoriul ţării. Grigori Petrenko, Mark Tkaciuk, Viktor Stepaniuk, Nikolai Ţveatkov, Renato Usatîi, Igor Căldare sînt cei care se văd la suprafaţă, deocamdată. Este ceasul din urmă în care moldovenii mai au o şansă ca să vadă că aceste grupuri criminale se ascund în spatele concertelor şi „actelor caritabile” ale lui Renato Usatîi, dincolo de „grija faţă de statalitatea ţării” a lui Igor Dodon sau „iubirea faţă de cei mulţi şi năpăstuiţi de actuala guvernare” a comuniştilor.

Toţi aceştia şi „holdingul politic” al lui Vlad Plahotniuc au condamnat deja Republica Moldova la moarte. Doar o Moldovă însîngerată şi supusă mai apoi ruşilor le asigură certitudinea păstrării imenselor averi personale pe care şi le-au însuşit tot din truda acestui popor obidit. Ei ştiu prea bine că o Moldovă europeană deschide omului de rînd drumul spre corecta informare, democraţie, bunăstare şi respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Moscova însă nu vrea aşa ceva, iar asta pentru că este obişnuită să-şi domine supuşii doar dacă îi ţine în ignoranţă, sărăcie şi nesiguranţa zilei de mîine. Şi în eterna frică.

Din toate aceste motive, Kremlinul foloseşte din plin şi cu maximă eficienţă agenţi ca Usatîi, Dodon, Voronin, Formuzal, autoproclamaţii lideri de la Tiraspol, episcopul Marchel şi restul activiştilor de la Bălţi sau Taraclia. Sarcina lor este clară: UE trebuie demonizată pe toate căile, iar Uniunea Vamală trebuie asemuită cu Raiul de pe Pămînt!

Împotriva tuturor evidenţelor, a faptului că ajutorul dezinteresat al Occidentului îl simţim şi beneficiem concret de el, toţi aceşti slujbaşi ai Kremlinului şi duşmani ai moldovenilor şi progresului civilizat al ţării propagă cele mai monstruoase minciuni. Logic vorbind, visul lui Putin cuprinde şi Republica Moldova, căci altminteri ar fi perceput ca un laş de către generalii lui şi de către ruşii îndoctrinaţi. Cu Moldova îi va fi mai uşor pentru că i se oferă pe tavă chiar din interior, de către forţele politice pomenite mai sus. Nu excludem ca ruşii să nu mai aibă răbdare ca să pună mîna pe Moldova în mod „democratic”, prin alegeri parlamentare, şi să prefere calea armelor.

Pe de altă parte, lumea civilizată, Occidentul, se pare că nu este dispus să dea permanent înapoi în faţa neocolonialismului rusesc şi parcă dă semne că vrea să apere Moldova de iminenta agresiune a Rusiei. Acestei ipoteze îi dau contur două intervenţii/acuze făcute de politicianul Viktor Stepaniuk şi Renato Usatîi. Aproape la unison, cei doi „acuză Occidentul că pregăteşte unele provocări privind Transnistria”, că „în Moldova au apărut grupuri militare străine”, că „miniştrii structurilor de forţă se întîlnesc în secret” etc.

Aventurierul politic rusofil Renato Usatîi mai spune că deţine informaţii potrivit cărora „administraţia din raionul Glodeni a ordonat plasarea unei tabere în pădure, în raionul Făleşti militarii vor fi adăpostiţi în taberele pentru copii, iar în satul Butuceni din Orhei au fost observaţi oameni, care vorbesc în limba engleză sau germană”, că „viceministrul de Externe Iulian Groza, a servit un ceai „în secret” cu adjunctul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland” şi tot aşa.

Analizînd logic aceste afirmaţii, ajungem la următoarele concluzii:

Dacă fie şi o parte din afirmaţiile/acuzele celor doi sînt adevărate, asta înseamnă că autorităţile moldoveneşti, spre cinstea lor, au înţeles că trebuie să ia măsuri severe de apărare a ţării în faţa unei posibile agresiuni externe. Răstălmăcirea celor doi în privinţa faptului că „Occidentul ar pregăti unele provocări privind Transnistria” este halucinantă, este o provocare ordonată clar de la Kremlin. Prin această falsă acuzaţie se urmăreşte construirea unui pretext pentru ruşi şi agenţii lor din interiorul Republicii Moldova ca să declanşeze un veritabil conflict armat împotriva puterii constituţionale a statului, un război prin care „Rusia ar urma să-şi protejeze proprii cetăţeni”. Pentru Kremlin nu contează faptul că etnicii ruşi din Republica Moldova sînt, în primul rînd, cetăţenii acestui stat. Doar cetăţeni, nu o castă de oameni speciali care să-şi revendice un statut special, cum fac liderii minorităţilor ruse, găgăuze şi bielaruse. Vedeţi întrevederile acestora cu Igor Corman, preşedintele Legislativului.

Din contextul afirmaţiilor/acuzelor celor doi şi dacă acestea conţin un sîmbure de adevăr, înseamnă că serviciile secrete ruseşti au constatat deja realitatea acestor fapte şi, prin urmare, i-au activat pe cei doi agenţi – Usatîi şi Stepaniuk – să vocalizeze aceste „îngrijorări cu privire la faptul că „Occidentul ar pregăti unele provocări privind Transnistria”. Toate acestea mai înseamnă că serviciile secrete ruseşti, care au împînzit Moldova ca la ele acasă, sînt îngrijorate că vor întîmpina o rezistenţă serioasă în eventualitatea în care ruşii vor dori să atace Republica Moldova la fel cum a făcut-o în Ucraina.

În concluzie, dincolo de diversiunile antinaţionale şi pro-ruseşti ale unora ca Stepaniuk şi Usatîi, moldovenii ar trebui să aibă un sentiment de siguranţă mult mai crescut dacă, într-adevăr, Occidentul s-a angajat ferm să sprijine Republica Moldova spre a nu fi invadată şi ciopîrţită teritorial de către Rusia. Chestia cu „provocarea Transnistriei” este o bombă rusească tradiţională, cu care această naţiune şi-a tot justificat războaiele de cotropire a altor popoare de-a lungul istoriei.

Viitorul Republicii Moldova trebuie să fie unul european, civilizat, democratic şi prosper! „Imperiul lui Putin” se va prăbuşi sub povara propriilor ambiţii nesăbuite şi medievale, ca, de altfel, ca mai toate imperiile!