Paranoia cu BAC-ul a luat sfîrşit. Ce-i drept, încă un anumit procent de ghinionişti vor repeta psihoza şi le va fi mult mai greu decît în prima tranşă, respectiv şi şperţurile vor trage mai greu din bugetele părinţilor. Majoritatea curajoşilor care au avut îndrăzneala contestărilor nu cred să obţină prea multe. Iar restul, cei cu lucrările invalidate, urmează să-şi lingă rănile pînă la anul viitor. În mare parte, de toate relele sînt acuzaţi, invariabil, ori funcţionarii de la ministerul de profil, care prin actuala modalitate de susţinere a BAC-ului au adus corupţia în şcoală. Sau profesorii din licee, care fac uz de aceste posibilităţi şi mai puţin carte, pe parcursul anilor de şcoală. Eu aş mai adăuga aici şi parazitismul elevilor şi culpa părinţilor: undeva de prin a 10-a părinţii îşi încep aria cu „ce-o să facem, o să plătim, ce nu faci pentru copilul tău”, iar „copilul” nu se stresează defel, pentru că ştie că tata sau mama rînduieşte treaba. În tot acest lanţ vicios nu ştii cine-i mai vinovat şi mai criminal în atitudine. Eu am să mă refer la pedagogi, deoarece cred că în virtutea meseriei, ei poartă cea mai mare responsabilitate.

În primul rînd pentru faptul că la sesiunea de BAC (nu e vorba doar de acest an, e deja o tendinţă) au ajuns o mulţime de tineri care nu dispun nici cu cea mai mare aproximaţie de cunoştinţele şi capacităţile necesare pentru nişte studii liceale. Mare parte din procentul cu rezultate negative trebuia încă după a IX-a trimişi la studii profesionale, la muncă, oriunde - numai nu în clasa a X-a. Este deja timpul să înţelegem că liceul şi proba de BAC nu e acelaşi lucru cu şcoala obligatorie de altădată. Şi adevărul trebuie conştientizat atît de părinţi, cît şi de elevi, pînă la absolvirea gimnaziului. Prin urmare, profesorii poartă răspundere că nu au evaluat la justa valoare situaţia, nu au pus accent pe orientarea profesională şi au admis în liceu eventuali „picători de BAC”.

Afară de aceştia mai este o serie de absolvenţi, care deşi au susţinut proba de maturitate, nu cred că e mare eficienţă de capul lor cu media 6 sau 7. Or, aici intră în scenă artileria grea şi se mobilizează rudele din diferite colţuri ale lumii pentru a-i plăti copilului contractul. Bani grei plătiţi pentru studii care vor fi un jug pentru viitorul student şi care nu-l vor ajuta la nimic. Şi ca urmare vom obţine o grămadă de şomeri sau muncitori necalificaţi cu diplome de jurişti sau economişti. Iar, astfel, există toată probabilitatea, ca în virtutea pieţei muncii libere, într-o localitate să nu fie nici un strungar. Nimeni nu vrea să fie strungar sau mecanic. Mai degrabă vor alege să fie bancheri fără bancă, decît muncitori cu o meserie aidoma găinii care face ouă de aur.

După ce au fost anunţate rezultatele BAC-ului, într-o familie cunoscută s-a iscat un mare scandal. Pricina stă în faptul că la disciplina pentru care s-au plătit bani grei pentru ore suplimentare, pentru repetitori, s-a luat o notă mult mai mică decît s-a aşteptat, iar acolo unde nici nu au avut mari speranţe nota a fost maximală. În acest context s-a depistat că băiatul niciodată nu s-a văzut la profilul real, că nu i-au plăcut niciodată obiectele precise, că decizia a fost luată nu de el, ci de dirigintă şi părinţi, iar pe el nu l-a ascultat nimeni, niciodată. Tata bea picături cardiace, mama e în stare de semileşin, diriginta e nedumerită de unde aşa val de nerecunoştinţă şi rebeliune, pe cînd eu consider că cel mai suferind în situaţia creată e băiatul. Pentru că timp de nouă ani de zile dascălul din faţa clasei aşa şi nu a putut identifica la ce-i stă mai bine mintea şi capul băiatului. Iar ca urmare copilul a fost orientat greşit şi s-a pomenit într-un concurs de împrejurări deloc fericit. Pentru că e o mare nenorocire şi pacoste atunci cînd omul nu este la locul său.

Bine ar fi ca acest tînăr la fel ca şi mulţi alţii să se orienteze la timp şi să ia decizia corectă în continuare. Să aleagă ceea ce le place mult şi cu ardoare, ce le place şi le poate fi de folos lor şi nu dirigintei sau părinţilor, cărora ca şi oricărui adult li se pare că ştiu mai bine. Şi chiar dacă ulterior se va dovedi că tinerii au greşit în alegere (şi e normal ca juneţea să greşească), atunci va fi eroarea lor, asumată, şi care poate fi corectată în orice moment. Atîtea posibilităţi există azi şi ar fi chiar un păcat să nu fie încercate cît mai multe.

Lilia GRUBÎI