Ce este Casa Presei, a cui va fi şi, în general, de ce se mai numeşte astfel?

Este binecunoscut faptul că pentru a îngenunchea, pentru a desfiinţa o presă care nu răspunde comenzilor guvernanţilor moldoveni, printre multe alte metode coercitive, aceştia nu au decît să atenteze „legal” la bugetul şi aşa sărăcăcios al ziarelor, căci despre presa scrisă vorbim. Nu mai este de mult un secret pentru nimeni că Vladimir Plahotniuc, stăpînul real al Guvernului şi al majorităţii parlamentare, urăşte de moarte orice trust mediatic care nu i se supune, acesta fiind şi motivul pentru care, în realitate şi din umbră, este şi stăpînul de facto al Companiei „Teleradio-Moldova”.

Presa tradiţională de opoziţie autentică, iar aici este vorba despre ziare, este pe cale de dispariţie în faţa monstrului mediatic aflat în directa subordonare a lui Plahotniuc. Extrem de puţinele ziare de opoziţie faţă de guvernare care au mai rămas sunt supuse treptat la presiuni menite să-şi înceteze activitatea. În particular, ne vom referi la problemele cu care se confruntă Moldova Suverană a cărei redacţie se află în Casa Presei, în patru birouri modeste.

Este binecunoscută realitatea că acest edificiu, numit astăzi Î.S. Casa Presei, a  fost construit de către puterea sovietică din banii presei de atunci. După desprinderea Republicii Moldova de fosta URSS, Casa Presei a intrat în administrarea Cancelariei de Stat a Guvernului, iar ziarele și ziariștii din banii cărora a fost construită aceasta au devenit chiriaşi în propriile lor case. Toţi politicienii care s-au perindat pe la Putere, începînd cu 1991, şi-au privatizat tot ceea ce au rîvnit din patrimoniul de Stat, numai ziarelor nu li s-a permis să-şi privatizeze măcar cîteva birouri într-o clădire care, de jure şi de facto, le-a aparţinut. Acesta este doar unul din multiplele motive pentru care nici o guvernare nu a dorit ca în această ţară să existe o presă independentă.

Casa Presei care nu este a presei

Aflată sub administrarea Cancelariei de Stat a Guvernului, Casa Presei a devenit un corn al abundenţei pentru o grupare profitoare constituită în Consiliu de Administraţie, ai cărui membri sunt plătiţi pentru ceva ce nici ei nu ştiu că fac, pentru administratorii-directori numiţi politic în funcţie de ce partid vine la Putere şi pentru clientele personală şi devotată politic a acestora. Ca să se înţeleagă mai bine ce vacă bună de muls ilegal este Casa Presei, este suficient să vă spunem că patru foşti directori ai acesteia din anii din urmă sunt cercetaţi penal pentru fraude şi aşteaptă să intre în puşcărie. Asta se întîmplă pentru că foştii lor patroni politici, care le-au încurajat delapidările şi cărora li se transferau ritmic „plicuri cu bani de premiere”, au fost înlăturaţi de la Putere şi au venit mereu alţii. În urmă cu mai mulţi ani, o contabilă a fugit cu un milion de lei şi se pare că nimeni n-a mai fost interesat s-o prindă.

Exceptînd lucrătorii angajaţii care lucrează efectiv zilnic pentru întreţinerea acestei mari clădiri, directorul şi unul sau doi oameni de-ai lui de încredere au salarii la care nici nu visează un ziarist, iar asta din banii de chirie obţinuţi de la puţinele ziare care au mai rămas aici, dar mai ales de la firmele notariale, de avocatură, magazine, restaurant-bar, restaurante cu autoservire etc. De-a lungul anilor, în funcţie de relaţiile pe care le aveau unii întreprinzători privaţi, unii chiar şi-au şi privatizat cîteva spaţii însemnate, iar aici ne referim la magazinul MAXX şi fostul restaurant Sargon.

În urmă cu destui ani, s-a dat un semnal foarte clar că acest edificiu, chiar dacă se numeşte Casa Presei, nu mai este al presei, iar asta din simplul motiv că, în holul de la intrare în Casa Presei, a fost desfiinţat chioşcul de ziare care chiar avea cel mai motivat rol de prezenţă aici. Ideea a fost aceea de a se şterge din memoria colectivă convingerea că această clădire este a presei, că, de fapt, această titulatură este mai mult generică, simbolică. În acest context, notăm faptul că ştim prea bine despre intenţia unor foşti şi actuali guvernanţi de a intra în posesia Casei Presei şi a Tipografiei Universul. Se pare că acum, pentru loialitate, Plahotniuc i-a oferit premierului Pavel Filip Casa Presei, iar finului Andrian Candu Tipografia Universul. Pentru realizarea acestui „plan măreţ”, Plahotniuc nu are nevoie de prezenţa presei în Casa Presei.

Creşterea preţului chiriei, în timp ce guvernanţii se laudă la UE şi SUA că „încurajează presa”

Cu trecerea anilor şi succedarea directorilor-administratori la Casa Presei numiţi pe criterii politice şi ca o recompensă electorală după cîştigarea alegerilor, preţul chiriilor la încăperile de aici a crescut succesiv în aşa manieră încît mulţi locatari au renunţat să-şi menţină sediul aici. Demn de reţinut este faptul că această creştere a preţului chiriei unei încăperi la Casa Presei se făcea şi se face în condiţiile unei explozii imobiliare de ofertă fără precedent în Chişinău. La ora actuală, în Casa Presei există 500 de metri pătraţi de birouri neocupate, ca urmare a faptului că foştii chiriaşi au plecat din cauza creşterii preţurilor de închiriere a birourilor. Printre cei care au părăsit Casa Presei din cauza unor chirii exagerate este suficient să amintim Ziarul de Gardă, Moldavskie Vedomosti, Nezavisimaia Moldova, Jurnal de Chişinău etc., etc.

În afară de Moldova Suverană, singurul ziar aflat în opoziţie cu Puterea, în Casa Presei au mai rămas publicaţiile subvenţionate de către guvernanţi, aşa cum sunt revista Moldova. Florile Dalbe… Altă poveste este cu Agenţia Moldpres şi cu Monitorul Oficial, ale căror încăperi sunt în propria lor proprietate. Acesta se pare că este şi motivul pentru care profitabila publicaţie Monitorul Oficial este posibil să fie privatizată. De către cine? Doar Plahotniuc decide! Se aude că şi Agenţia Moldpres ar putea fi… „deetatizată”, tot în scopuri obscure.

Aflăm că Î.S. Casa Presei ar avea un venit excedentar de vreo două milioane de lei. În aceste condiţii, normal ar fi ca administraţia să fie mulţumită şi chiar să ofere reduceri pentru a-şi închiria birourile neocupate. Pînă acum, totuşi, chiar dacă chiriile erau suficient de sufocante pentru redacţiile ziarelor, dar parcă suportabile în propria lor casă, la calcularea lor era stabilit un coeficient de reducere pentru presă, în comparaţie cu chiriaşii producători de venituri, ca cei enumeraţi mai sus. Nici un ziar din Republica Moldova nu poate avea veniturile unui avocat sau notar public, ca să nu mai vorbim despre magazine şi restaurante.

În urmă cu doar cîteva zile, o dată cu reînnoirea noului contracte de arendă dintre Moldova Suverană şi Casa Presei, am primit o veste năucitoare: faţă de chiria percepută anterior, cea viitoare creşte contractual cu 40%. Actualul director Victor Poiană  a decis, cu de la sine putere, cu acceptul ministrului de Finanţe, Octavian Armaşu, să elimine clemenţa acordată ziarelor la calcularea chiriei lunare, adică ziarele urmează ca să plătească aceeaşi chirie ca şi autoservirea Gălbenuş, restaurantul, magazinul MAXX etc. În plus, fapt nemaivăzut, Casa Presei ne obligă ca, o dată cu plata chiriei lunii viitoare, să plătim şi chiria pe ultima lună a anului, Decembrie! Banditism „preventiv” în toată regula!

Noi am anticipat încă de anul trecut că ni se pregăteşte ceva, că cei care vor să devină noii stăpîni ai Casei Presei nu din spirit gospodăresc de modernizare au ordonat schimbarea absolut a tuturor ferestrelor clădirii cu geamuri termopan, ci pentru cum va trebui să arate clădirea spre placul „utilitar” al viitorilor proprietari. Aici contradicţiile se înmulţesc la fel ca şi în cazul furtului miliardului şi nasc întrebări dintre cele mai justificate.

De ce, de exemplu, ţinînd seamă de oferta imobiliară urbană care există şi de faptul că tot mai mulţi chiriaşi părăsesc Casa Presei din cauza chiriilor exorbitante, în condiţiile în care ni s-a spus că există un profit excedentar de două milioane de lei, cînd au existat atîţi bani pentru a fi montate geamuri termopan la absolut toate birourile, Casa Presei creşte abuziv chiria pentru presă? Pentru a o înăbuşi fireşte, căci Cancelaria de Stat a Guvernului ştie prea bine că unui ziar ca Moldova Suverană îi va fi suficient de sufocantă o astfel de chirie şi să-l determine să părăsească edificiul spre a nu fi un martor incomod, ca de obicei, la toate hoţiile care se fac aici! Scriem toate aceste fapte în condiţiile în care ziarul nostru a fost chiriaşul cel mai vechi, de peste 40 de ani, dar și cel mai corect, punctual în plata chiriei dintotdeauna.

O funcţionară de la cancelaria de Stat a Guvernului i-a comunicat lui Ion Berlinski, directorul publicaţiei Moldova Suverană, că Statul nu are nici o obligaţie faţă de presa particulară independentă. Aşa să fie? Atunci de ce guvernanţii se angajează în faţa UE şi SUA că „fac totul” pentru a sprijinii mass-media naţională şi independentă? De ce Statul abuziv a confiscat o clădire a presei tocmai spre a evacua presa din ea pentru a o partaja politic, în administrare, şi a o oferi cadou spre privatizare de către executanţii loiali ai lui Plahotniuc?

Banditismul cu care se comport premierul  Filip și cordonatorul Plahotniuc cu presa neaservită lui poate fi ilustrat astfel: Un proprietar oferă un apartament în chirie unui om cu o mie de lei lunar, care, să zicem, are un salariu de patru mii de lei, iar proprietarul apartamentului ştie asta. După o vreme, dorind să scape de chiriaş pentru că are alte planuri cu apartamentul şi chiriaşul nu trebuie să le cunoască, proprietarul îi spune acestuia că, „din motive obiective”, este nevoit să-i mărească preţul chiriei apartamentului la 4500 de lei lunar, adică mai mult decît cîştigă chiriaşul de la locul său de muncă. La fel procedează guvernanţii, prin administraţia Casei Presei, şi cu ziarul nostru, dar şi cu celelalte publicaţii incomode Puterii!

Ce credeţi despre toate acestea, domnilor parteneri occidentali de dezvoltare a Republicii Moldova prin intermediul acestei guvernări despotice? Libertatea presei este o glumă sinistră pentru cei care guvernează acum Republica Moldova. Occidentul o ştie, dar tace şi se limitează doar la… recomandări, nu şi la sancţiuni! Iar noi vom mai scrie atît timp cît vom mai rezista!