Oricum această vreme urîtă va trece. În scopul prevenirii degradării solului, precum și în vederea sporirii măsurilor de protecție și refacere a structurii acestuia, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului prezintă cîteva exemple de asolamente pentru sistemele de agricultura conservativă și convențională.

În acest context, menționăm practicarea prioritară a sistemului de lucrare minimă a solului (No-Till, Mini-Till, Strip-Till), care constă în executarea lucrărilor de arat cu o periodicitate de 4-5 ani şi reducerea presiunilor mecanice asupra solurilor pe parcursul perioadei de vegetație. De asemenea, practicarea unui asolament de culturi variate, cu rotații de lungă durată (5-7 ani), care include şi culturi ameliorative (leguminoase şi graminee perene), precum și aplicarea asolamentelor şi încorporarea anuală a materiei organice proaspete, pentru asigurarea unui bilanț pozitiv al humusului în sol şi intensificarea activităților organismelor vii din sol.

Prin definiție asolamentul este „rotația culturilor în timp şi spațiu”. De asemenea, este o tehnică a împărțirii unui teren cultivabil în mai multe loturi (în raport cu numărul de plante care urmează a fi cultivate) şi a repartizării prin rotație a fiecărei plante pe un lot anumit sau succesiunea culturilor pe același teren (însoțită de lucrări corespunzătoare), cu scopul de a păstra fertilitatea solului. Această tehnică de cultivare a solului constînd în împărțirea unui teren cultivabil în parcele, pe care se cultivă un anumit grup de plante.

În primul an, culturile vor ocupa fiecare cîte o solă din asolamentul respectiv. În anul următor, fiecare cultură va trece pe o altă solă. Această trecere nu se va face la întîmplare, ci se planifică astfel ca, în timp, culturile să se succeadă în aceeași ordine. Cînd spunem “în timp”, înțelegem rotația culturilor pe aceeași solă, iar cînd spunem “în spațiu”, înțelegem că fiecare plantă se va cultiva în fiecare an pe o altă solă. Trecerea oricărei culturi pe o altă solă se face în așa fel, încît pe fiecare solă să se păstreze aceeași rotație a culturilor. Numărul de sole ale asolamentului este egal cu numărul de ani al rotației culturilor. Astfel încît, pe durata unei rotații, fiecare cultură din asolament trece o dată pe fiecare solă.

Rotația culturilor reprezintă alternanța culturilor de la un an la altul, pe aceeași suprafață. Această rotație, avantajează diversificarea culturilor care duce la eșalonarea activității (lucrări mecanice, brațe de muncă, cheltuieli, venituri etc.), alegerea culturilor (cereale, plante tehnice, plante furajere anuale sau perene, plante aromatice şi medicinale), iar numărul culturilor anuale indică lungimea rotației şi determină durata asolamentului.

Specificăm că, sola este o suprafață de teren cu sol cît mai omogen, pe care se cultivă plantele. De regulă, sola este delimitată cu drumuri pe care circulă tractoarele şi mașinile agricole. Într-o fermă agricolă, cel mai des asolamentul optim este de 4–6 sole. Suprafața unei sole variază mult în funcție de tipul de fermă, relief şi alți factori.

Plantă premergătoare este aceea care a fost cultivată în anul precedent pe o anumită solă. Cele mai bune plante premergătoare pentru culturile agricole sînt:

1. pentru grîu de toamnă - mazărea, fasolea, rapița de toamnă, borceagul, cartoful timpuriu şi de vară, trifoiul, muștarul, năutul, porumbul pentru masă verde, tutunul;
2. pentru orz de toamnă - mazărea, fasolea, borceagul, rapiță, trifoiul, cartoful, ovăzul, floarea-soarelui, soia, porumbul, sfecla de zahăr, plante care trebuie recoltate pînă la 10 septembrie;
3. pentru floarea soarelui - porumbul, cerealele de toamnă, mazărea;
4. pentru porumb - leguminoasele anuale pentru boabe şi furajere, cerealele păioase, cartoful, sfecla de zahăr, sfecla furajeră, floarea-soarelui;
5. pentru sfecla pentru zahăr - cerealele păioase, porumbul, sfecla de zahăr, cartoful;
6. pentru mazăre – cerealele păioase de primăvară, sfecla pentru zahăr, porumbul;
7. pentru soia – cerealele de toamnă, păioasele de primăvară, porumbul, sfecla pentru zahăr;
8. pentru rapiță - culturile păioase, leguminoase, care părăsesc terenul tîrziu (soia).

Pentru sporirea calității culturilor agricole, considerăm avantajoase următoarele acțiuni agricole:

- rotația în timp şi spaţiu a culturilor agricole;

- reducerea infestării cu patogeni şi a gradului de îmburuienare a terenurilor prin alternarea metodelor de lucrare a solului şi tehnologiilor specifice acestora pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor;

- valorificarea resurselor naturale (apă din precipitații, nutrienţii solurilor, reciclarea materiilor organice);

- amplasarea rațională a culturilor în cadrul asolamentelor nu necesită investiții;

- definim profilul exploatației agricole (structura culturilor);

- obținem creșteri semnificative ale ratei rentabilității şi producției stabile de la un an la altul.

Bogdan DUMITRAŞCU