Anunțul Gazprom că va sista livrările de gaz către „un important client european” (Germania) invocînd o clauză „de forță majoră” este, în fapt, un semn de slăbiciune din partea Rusiei, care, frustrată din cauza rezultatelor sub așteptări și a campaniei militare care se prelungește în Ucraina, recurge la arma șantajului, în speranța că va crea nervozitate în rîndul europenilor și le va distruge unitatea, au arătat, luni seara, la Digi24, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu și profesorul Cristian Pîrvulescu.

De altfel, acest anunț nu îi ia prin surprindere pe europeni, care se așteptau la o astfel de strategemă din partea Moscovei și se pregătesc să își facă aprovizionarea energetică din surse alternative.

„Fără clientul european Rusiei nu îi va fi bine”, spune Adrian Cioroianu. Politologul Cristian Pîrvulescu consideră că în acest context este foarte importantă ajutarea Republicii Moldova, care depinde de gazele rusești. O criză economică ar putea provoca o schimbare de guvernare la Chișinău, ceea ce ar fi mai grav decît „posibila, dar ipotetica” venire a rușilor la Tiraspol, crede analistul.

Gazprom a făcut mulți bani de pe urma Europei

Adrian Cioroianu, fost ministru de externe: „Faptul că Rusia oprește gazul este tocmai semnul că această campanie n-a mers cum trebuie. Dacă victoria asupra Ucrainei era obținută în 4 zile și tancurile rusești ar fi traversat centrul Kievului, le-am fi impus sancțiuni, dar gazul ar fi curs în continuare.

În momentul de față, Rusia face un șantaj - nu știu dacă pe termen lung ei chiar opresc gazul -, dar eu văd mai curînd în răspunsul lor: 1. incapacitatea de a aduce planul A la bun sfîrșit - planul care presupunea clar îngenunchierea Ucrainei și care nu s-a produs; că obțin succese în Donbas - ok, nu contest. Și în al doilea rînd, vedeți dumneavoastră, haideți să admitem că ceea ce face Rusia acuma este șantajul lor la declarațiile destul de categorice pe care noi le facem de 4 luni de zile. Păi, nu spunem noi că pînă în 2030 terminăm cu tot gazul lor? Nu spune Germania că pînă la sfîrșitul anului face tot posibilul ca să nu mai depindă de petrolul rusesc și de gazul rusesc? Deci, într-un fel, e un supliciu reciproc, dacă vreți, amenințări la care rușii se se pricep.

Dar să știți că, pînă la urmă, indiferent cît ar vinde ei Chinei, indiferent cît ar vinde Indiei, fără clientul european, Rusiei nu-i va fi bine. Gazprom a făcut munți de bani de pe urma Europei. Europa era un client foarte bun. Soluții alternative se vor găsi, cu sau fără Gazprom. Și spre asta tindem, pentru că - Europa o anunță demult - de fapt, intenția noastră este construirea unei economii verzi, care să nu mai fie dependentă de hidrocarburi și de factorii poluanți clasici.

Deci, eu deocamdată cred că nu s-a ajuns totuși la războiul global. Cred că în continuare sîntem într-un război hibrid. Să ne ferească Dumnezeu de un război total! Asta chiar că ar include și arme pe care acum deocamdată americanii nu le dau Ucrainei. Iar rușii poate că le au, dar nu le folosesc - Satanistele alea, rachetele alea demolatoare care distrug continentele. Doamne ferește! Nu e un război total, e un război hibrid, cu multă propagandă și cu multă poftă de vorbă, inclusiv la televiziunile rusești”.

Frontul economic, mai important decît cel militar pentru Rusia

Cristian Pîrvulescu, politolog: „Faptul că Gazpromul a închis robinetul acum, după ce Joe Biden s-a întîlnit cu Mohammed bin Salman, mi se pare absolut interesant, pentru că se pare că acordurile din OPEC+ nu funcționează chiar atît de bine și nu numai Arabia Saudită, ci și partenerii săi vor crește producția de petrol. Asta va avea niște consecințe asupra prețului petrolului. Deci, Vladimir Putin încearcă să compenseze prin această soluție.

Eu cred că trebuie să privim lucrurile în complexitatea lor. Sigur că ține de războiul actual care se duce, dar aduceți-vă aminte: Gherasimov, șeful Statului Major al armatei ruse, prin doctrina care îi poartă numele, contestată de unii, dar care totuși a fost expusă într-un articol în presa rusă, vorbea în 2012 despre lipsa unei diferențe clare între starea de război și starea de pace și obligația de a acționa pe toate fronturile, nu numai pe frontul militar. Acum vorbim despre frontul economic, care este mai important decît cel militar, mai ales în contextul în care Rusia nu a avut o victorie. Și în acest context, evident, sistarea livrărilor de gaz, care nu era o surpriză, face parte din încercarea de a grăbi pînă la urmă, finalizarea, sub presiunea europeană, a operațiunilor militare din Ucraina.

În ceea ce privește România, știm că românii sînt îngrijorați. Știm că există o temere legată de Transnistria, dar cîtă vreme rușii nu vor putea să ajungă la Odesa, nu vor putea să ajungă nici în Transnistria. Între timp, nu stăm cu mîinile încrucișate. Încercăm să ajutăm Moldova din plin, și Uniunea Europeană, și România, astfel încît Moldova să nu fie surprinsă de criza economică, care ar putea duce la o zguduire politică și la o schimbare de guvernare la Chișinău. Asta cred că este mult mai grav decît posibila, dar doar ipotetica, în acest moment, venire a rușilor la Tiraspol. Apropo, ei sînt la Tiraspol, dar ideea ar fi a legăturii dintre armata rusă și armata din Tiraspol, o legătură terestră care este foarte greu de realizat în acest moment.

Și da, sînt de acord cu Adrian Cioroianu, este o dovadă de slăbiciune închiderea robinetului, nu este nici pe departe o dovadă de putere. Este o dovadă că Rusia își vede mare parte din obiective eșuate și atunci încearcă să compenseze cu supra-măsură, sperînd că asta va crea isterie în Occident, o isterie care să fie la fel de fierbinte ca seceta pe care, nu-i așa? Dumnezeu a adus-o în Occident ca să pedepsească satanica lume occidentală (după cum se spune la televiziunile de propagandă ale Kremlinului - n.r.)”.