În data de 4 Octombrie 1582, oamenii au experimentat o adevărată călătorie în viitor atunci cînd s-au culcat. Zilele dintre 5 și 14 Octombrie au fost literalmente șterse din calendar, iar a doua zi dimineață, cînd s-au trezit, era deja 15 Octombrie.

Nu a fost vorba de nici o boală sau de vreun fenomen paranormal ciudat, ci pur și simplu de o procedură administrativă: o schimbare de calendar. Anul 1582 a fost cu 10 zile mai scurt decît ceilalți ani.

Calendarul Iulian, introdus în Europa de Iulius Cezar, care s-a bazat pe calendarul egiptean, era destul de precis, dar avea o foarte mică eroare: stabilea durata anului la 365 de zile şi 6 ore, cînd de fapt era de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 45 de secunde, ceea ce însemna că în fiecare an data oficială era în urma celei astronomice.

Era o diferență minimă, dar în cei peste 1600 de ani de cînd era în vigoare Calendarul Iulian, acesta acumulase deja un decalaj de aproape 10 zile.

O eroare tolerată de fapt, eroarea nu a fost o surpriză: se știa încă din secolul al IV-lea că acest calendar introdus în Europa de Iulius Cezar nu era precis, iar în secolul al XIII-lea, astronomii regelui Alfonso cel înţelept al Castiliei au înregistrat, în aşa-numitele "Tabele Alfonsine", un calcul aproape exact al decalajului temporal, pe care l-au stabilit la 10 minute și 44 de secunde pe an.

În ciuda acestui fapt, nu a fost luată nici o măsură, motivul în afară de faptul că neconcordanţa era minimă, a fost că acest calendar important în Europa creștină nu era calendarul civil, ci calendarul liturgic, iar timp de secole nu a afectat datele.

A început să fie privită ca o problemă abia atunci cînd eroarea acumulată a afectat data Paştelui, care fusese stabilită pentru Duminica următoare după prima Lună plină din Primăvară.

Printre ei se numărau savanți precum Christophorus Clavius, un astronom la care Galileo a apelat, și Luigi Lilio, care a fost principalul autor al unei propuneri de calendar care a fost luată ca model. Luigi Lilio a murit în anul 1576 fără să asiste la conceperea noului calendar, care a fost în cele din urmă aprobat în Septembrie 1580. Cu toate acestea, punerea sa în aplicare a fost amînată pînă în Octombrie 1582.

Dar măsura nu a fost foarte populară la început și, inițial, doar Italia, Franța, Spania și Portugalia apoi au aplicat-o, chiar dacă Grigore al XIII-lea o promulgase printr-o bulă papală, Inter gravissimas. Țările catolice au adoptat noul model în anii următori, în timp ce majoritatea a continuat să folosească propriile calendare.

Inițial au existat probleme cu adoptarea sa în alte părți, protestanții respingîndu-l deoarece îl considerau un complot papal. În cele din urmă, țările protestante au acceptat noul sistem pînă în anii 1700, iar Marea Britanie și coloniile sale l-au adoptat în 1752.

Înainte de aceasta, noul an englezesc începea la 25 Martie (Ziua Doamnei sau Sărbătoarea Bunei Vestiri, care celebrează vizita arhanghelului Gabriel la Fecioara Maria), deoarece avea o semnificație religioasă importantă. Unele țări europene considerau 25 Decembrie (Crăciunul) ca fiind începutul noului an.

Chiar și astăzi, în țările care nu aparțin tradiției creştine, se menține un sistem dual în care calendarul catolic este folosit în paralel cu calendarul propriu.

Sura: Terapia Prin Cultură, Facebook