Aderarea la UE ne-ar putea băga iarăşi într-un război?

Autor: Vlad LOGHIN

Ruşii sînt băieţi de cuvînt. Nu aruncă vorbe în vînt, mai ales atunci cînd proferează ameninţări. Scriam la mijlocul lui martie, curent, că doi experţi de la Moscova ne avertizau că Rusia nu va permite integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. În cazul în care ţara noastră va semna Acordul de asociere cu UE, ne preveneau aceştia, Moscova ar putea să ne pedepsească foarte dur. Pentru început, spuneau ei, vor fi întrerupte orice negocieri cu RM privind Uniunea Vamală, după care ar urma introducerea regimului de vize pentru moldovenii care vor să ajungă în ţara de la Răsărit, probleme mari în procesul negocierilor cu Gazprom-ul şi multe alte „surprize”. Încă acum trei luni, experţii ruşi, sonorizînd poziţia Kremlinului, îi sfătuiau pe guvernanţii noştri să fie cuminţi, să chibzuiască bine înainte de a semna Acordul de asociere cu UE la summit-ul din toamnă de la Vilnius. În caz contrar…

Acum două săptămîni, reprezentanţii Guvernului RM au anunţat că textul Acordului zonei de liber schimb aprofundat şi cuprinzător dintre RM şi UE, o parte componentă a Acordului de asociere, a fost finalizat. Rămîne doar să fie parafat la summit-ul UE din capitala Lituaniei. Imediat au venit „surprizele” Moscovei. Mai întîi, Şevciuk de la Tiraspol a scos o lege prin care a anexat Varniţa la Transnistria. Apoi, la cîteva zile, un grup de poliţişti ai RM a fost reţinut de către forţele separatiste. Iar, mai recent, în unele segmente mass-media de la Chişinău a apărut un plan militar secret de ocupare a Republicii Moldova de către forţele militare de pe malul stîng al Nistrului şi cele ruseşti.

Unii privesc aceste acţiuni drept nişte provocaţii. Personal, cred că acesta este de abia începutul. Pentru că în cap încă îmi stau avertismentele grele ale celor doi experţi ruşi făcute publice în cadrul unui duplex organizat de o agenţie de ştiri de la Chişinău la mijlocul lui martie. Unde mai pui că şi alţi experţi locali şi internaţionali au remarcat că „mediul pe ambele părţi ale Nistrului a devenit mai otrăvitor decît oricînd în ultimii doi ani”. Aşadar, nu exclud un război la Nistru.

Autorităţile de la Chişinău au reacţionat imediat la acţiunile ostile dinspre Răsărit. Astfel, Parlamentul RM a adoptat o Declaraţie privind starea curentă a procesului de reglementare a conflictului transnistrean în care se menţionează că actuala putere a statului nostru nu va admite tensionarea situaţiei şi că orice disensiuni vor fi depăşite exclusiv pe cale paşnică. Nici vorbă, este o abordare cumpătată.

Dar ce facem dacă pînă diseară sau poate mîine Şevciuk mai scoate o lege prin care toate localităţile din partea stîngă a Nistrului sînt trecute în subordinea Tiraspolului? Sau gloate agresive cu Petrenco, Petcov, Tkaciuk şi alţi comunişti statalişti în frunte atacă unitatea de poliţie de la Bender? Vom evita să dăm ripostă? Ne vom retrage pe malul Bîcului? Dar unde să fugă trăitorii din satele ocupate?

Este adevărat că în eventualitatea unei asemenea perspective tragice Parlamentul RM adresează un apel către partenerii internaţional implicaţi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean prin care solicită acestora să depună eforturi pentru normalizarea situaţiei din zonă, ceea ce ar însemna că puterea de la Chişinău încearcă „să-şi asigure spatele” în cazul izbucnirii unui război pe Nistru.

Pe bune, putem conta pe UE, pe SUA pentru a evita tragedia de acum douăzeci de ani şi ceva? Nu vom rămîne ca şi atunci de unii singuri faţă în faţă cu una dintre cele mai mari puteri militare din lume? Drept să vă spun reacţiile reprezentanţilor UE şi SUA la ameninţările sonorizate de experţii ruşi şi la acţiunile provocatoare ale regimului de la Tiraspol controlat de Moscova m-au descurajat. Avertismentele experţilor ruşi au fost tratate cu prea multă „indulgenţă”, cu superficialitate chiar, de parcă nici nu ar trebui să fie luate în seamă. Cine ca cine, dar Dirk Schuebel, german fiind, trebuie să înţeleagă: cu ruşii nu-i de glumit!

Dezamăgirea vine şi din partea SUA. Acum o săptămînă şi ceva, fiind întrebat de către moderatorul unui canal TV de cine depinde soluţionarea conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării noastre, William Moser, ambasadorul SUA în RM, a spus-o fără a clipi din ochi, apăsat, că toată responsabilitatea cade pe seama liderilor de la Chişinău şi Tiraspol. Să spună această afirmaţie a diplomatului american că ţara dumisale doreşte să ne lase singuri, faţă în faţă cu cea mai mare primejdie a ţării noastre, să nu înţeleagă dînsul că Nistru va desparte Moldova atîta vreme cît soarta regimului de la Tiraspol este hotărîtă de Moscova? Sau poate tăiem poala şi fugim? Adică, lăsăm Transnistria în plata Domnului şi a ruşilor?

Numai ce n-a făcut fostul premier, Vlad Filat, pentru a-l „domestici” pe Şevciuk? L-a purtat pe la concerte, pe la meciuri de fotbal, încît chiar îţi venea să crezi că odată şi odată Moldova va fi întreagă. Dar cînd a văzut că între cei doi se înfiripă nişte relaţii omeneşti, de încredere, Kremlinul a schimbat imediat placa. A închis robinetul cu bani din care erau plătite salariile, pensiile transnistrenilor, provocînd nemulţumirea populaţiei din raioanele de pe malul stîng al Nistrului. În consecinţă, Şevciuk e revenit la impozitele pentru mărfurile producătorilor din partea dreaptă a Nistrului, s-a ploconit în faţa stăpînilor săi de la Moscova. Astfel, din speranţă praf s-a ales.

Dar că să vă demonstrez încă o dată că starea relaţiilor dintre ambele maluri ale rîului Nistru nu depinde de deciziile administraţiei de la Tiraspol, de poziţia populaţiei din localităţile controlate de aceasta, voi invoca o situaţie reală, grăitoare. Chiar în ziua în care avea să se anunţe că poliţiştii de la Bender au fost reţinuţi la unul dintre posturile instalate de forţele separatiste, eu traversam, ceva mai sus, hotarul administrativ de pe Nistru, de o parte a căruia se aflau oamenii de ordine care reprezentau puterea legală de la Chişinău, iar de cealaltă parte, angajaţii forţelor transnistrene. Domina o atmosferă tihnită, blajină, de vară. Persoanele cu epoleţi de pe ambele părţi discutau în voie, calm, ca nişte prieteni, încît nici nu-ţi venea se crezi că doar la cîţiva kilometri de aici se poate produce o ciocnire violentă între colegii lor. Dacă, de bună seamă, conducerea de la Tiraspol, de capul ei, punea ceva la cale duşmănos împotriva RM, credeţi că miliţienii stăteau la taclale cu poliţiştii?

Despre ce vorbeşte acest episod? Se dovedeşte că la nivelul conducerii de la Tiraspol, autorităţilor de aici, la scara populaţiei acestei regiuni nu există o atitudine generalizată de ostilitate faţă de malul drept. Lumea se tulbură, ca şi apele Nistrului, doar atunci cînd cineva vrea s-o facă în mod special.

Vom fi opriţi cu brutalitate să ne integrăm în Europa? Aceasta-i întrebarea care ne dă fiori.