Actriţa Lauren Bacall, "simbol al epocii de aur" a Hollywoodului, a decedat la vîrsta de 89 de ani, a anunţat, Marţi, familia celui care a fost soţul ei, Humphrey Bogart, confirmînd o informaţie apărută pe site-ul TMZ.

"Cu profundă durere, dar şi cu multă recunoştinţă pentru viaţa ei incredibilă, confirmăm decesul lui Lauren Bacall", a anunţat familia Bogart într-un mesaj publicat pe contul său de Twitter, @HumphreyBogart.

Actriţa americană a decedat în urma "unui accident cerebral", informează şi site-ul dedicat celebrităţilor TMZ.

Saptămînalul Variety precizează că ea a murit la domiciul său, în imobilul Dakota din New York.

Lauren Bacall a fermecat cinematograful hollywoodian, în cei peste 60 de ani de carieră, prin vocea profundă şi ochii săi albaştri.

Născută pe 16 Septembrie 1924, la New York, Betty Joan Perske, numele adevărat al actriţei, a fost singura fiică a unor imigranţi evrei din familia fostului preşedinte israelian Shimon Peres.

Ea a devenit celebră cu rolul din filmul "To Have and Have Not" al lui Howard Hawks, la vîrsta de 19 ani, în 1944, alături de Humphrey Bogart, cu care a format un cuplu legendar. A fost soţia lui Bogart timp de 12 ani, pînă la decesul actorului, în 1957.

BIOGRAFIE: Lauren Bacall, actriţa cu voce profundă şi ochi albaştri devenită o legendă a Hollywood-ului

Lauren Bacall, actriţa care dintr-o tînără sensibilă cu ochi albaştri şi o voce profundă a devenit o veritabilă legendă a "Epocii de Aur" de la Hollywood, a murit la vîrsta de 89 de ani, din cauza unui accident cerebral.

Lauren Bacall, al cărei nume real a fost Betty Jean Perske, s-a născut în cartierul Bronx din New York, pe 16 Septembrie 1924, fiind singurul copil al unor imigranţi evrei. A avut o copilărie dificilă, întrucît tatăl ei şi-a părăsit familia pe cînd micuţa Lauren avea doar şase ani. A început să atragă atenţia atunci cînd a lucrat o vreme ca model, în tinereţe, pe vremea cînd studia actoria la American Academy of Dramatic Arts din New York.

Desemnată Miss Greenwich Village în 1942, Lauren Bacall a debutat în teatru, într-un spectacol de George S. Kaufman şi a apărut apoi pe coperta numărului din martie 1943 al revistei Harper's Bazaar.

Fotografia ei a fost remarcată de soţia lui Howard Hawks, Nancy, care i-a arătat-o renumitului regizor, iar acesta a chemat-o la audiţii. În urma acelei întrevederi, Hawks i-a spus că va juca într-un film important, alături de Cary Grant sau Humphrey Bogart.

Lauren Bacall şi Humphrey Bogart s-au întîlnit în timpul filmărilor de la pelicula "To Have and Have Not", o adaptare a unui roman de Ernest Hemingway, iar atracţia dintre cei doi actori a fost una instantanee.

Bacall şi Bogart - care în acea vreme era căsătorit cu cea de-a treia soţie a lui, Mayo Methot - au început o relaţie în timpul filmărilor şi s-au căsătorit în cele din urmă în 1945, în Ohio.

Vocea ei distinctă, profundă, a ajutat-o să apară în multe reclame, iar ulterior, în ultima parte a carierei sale, Lauren Bacall a apărut în multe spoturi publicitare.

După "To Have and Have Not", următorul ei film a fost "Confidential Agent" (1945), în care a jucat rolul unei tinere britanice. Bacall a considerat acel rol drept o experienţă îngrozitoare: "A fost cel mai rău film din istorie, un coşmar, iar eu am fost îngrozitoare. Imediat după ce m-au aşezat pe piedestal, am căzut".

A jucat din nou alături de Bogart în filmele "The Big Sleep", "Dark Passage" şi "Key Largo".

A apărut în prima ei comedie, "How to Marry a Millionaire", în 1953, jucînd alături de Marilyn Monroe şi Betty Grable.

Poate cel mai memorabil film al ei din anii '50 a fost însă melodrama "Written on the Wind" (1956), în care a jucat cu Rock Hudson.

În anul următor, Bogart a murit de cancer esofagian, lăsînd-o singură, la vîrsta de 32 de ani, cu cei doi copii ai lor, Stephen şi Leslie.

Lauren Bacall a avut apoi o relaţie cu Frank Sinatra, cu care urma să se căsătorească. La cîteva zile după ce a acceptat cererea acestuia în căsătorie, în 1958, The Los Angeles Herald a anunţat căsătoria iminentă a celor două staruri, însă Sinatra a rupt legătura cu Bacall şi nu a mai vorbit cu celebra actriţă vreme de peste două decenii.

A jucat apoi în "Designing Women" (1957), alături de Gregory Peck, "The Gift of Love" (1958), cu Robert Stack, şi în drama "North West Frontier" (1959), cu Kenneth More, înainte de a se muta la New York şi de a apărea în mai multe spectacole de teatru pe Broadway.

În 1961 s-a căsătorit cu actorul Jason Robarts, iar relaţia lor a durat pînă în 1969. Cei doi au un fiu, actorul Sam Robards.

Lauren Bacall nu a mai făcut niciun film pînă la "Shock Treatment" (1964). A continuat cu comedia "Sex and the Single Girl" (1964), în care au mai jucat Henry Fonda, Tony Curtis şi Natalie Wood.

S-a remarcat apoi în filmele "Harper" (1966), "Murder on the Orient Express" (1974) şi "The Shootist" (1976).

În 1981, revenită în teatru, a cîştigat premiul Tony pentru rolul din spectacolul "Woman of the Year".

Recunoscînd că în acea perioadă nu primea foarte multe scenarii, a revenit pe marele ecran cu rolul din filmul "Mr. North" (1988) şi a jucat în apoi în filmul "Misery" (1990).

A jucat în mai multe filme pentru televiziune, precum "Pret-a-Porter", de Robert Altman, şi "My Fellow Americans" (1996).

În ultimii anii, s-a remarcat în filmul francez "Le Jour et la Nuit" (1997), în "Diamons", cu Kirk Douglas, şi "Presence of Mind", cu Harvey Keitel - ambele lansate în 1999 -, în miniseria TV "Too Rich: The Secret Life of Doris Duke" (1998), în "Dogville" (2003), alături de Nicole Kidman, şi în "The Forger" (2012).

În 2006, Lauren Bacall şi-a jucat propriul rol în serialul "Clanul Soprano".

Lauren Bacall a primit prima ei nominalizare la Oscar pentru rolul secundar în filmul "The Mirror Has Two Faces" (1996), în care a interpretat rolul mamei lui Barbra Streisand. A fost recompensată şi cu un Oscar onorific, în 2009, pentru întreaga carieră.

A avut o carieră splendidă şi în teatru şi a cîştigat două premii Tony - în 1970, pentru rolul din "Applause", rol creat iniţial pentru idolul ei, Bette Davis, şi în 1981, pentru rolul din "Woman of the Year", inspirat de
Katharine Hepburn, buna ei prietenă, despre care Lauren Bacall spunea că era "contrapartida feminină a lui Bogie" (Humphrey Bogart).

A primit şi Cecil B. DeMille Award pentru întreaga carieră, din partea Asociaţiei presei străine de la Hollywood - organizatoarea galei Globurilor de Aur -, în 1992.

A scris două volume de memorii, "By Myself" (1978), recompensat cu National Book Award, şi "Now" (1994). (Mediafax.ro)