Salarii de mizerie și ”salarii de acoperire”

Autor: Mihai CONȚIU

Recent, șefa Guvernului, Natalia Gavrilița, a anunțat că, începînd cu Februarie, salariile bugetarilor vor crește cu 1.300 de lei (cei din sectorul public și al Educației). Printr-o decizie emisă la sfîrșitul anului trecut, s-a stabilit că, începînd cu Ianuarie, salariile lunare ale miniștrilor vor fi mărite de la 19.000 de lei la 28.000 de lei. Pretextele invocate în cazul miniștrilor sunt: a) majorarea volumului de muncă în contextul eforturilor depuse de obținere a statutului de Țară candidat la aderare în UE; b) pînă acum, exista o inechitate prin care miniștri aveau salarii mai mici decît secretarii de Stat și șefii de Direcții. În acest context, Gavrilița mai spune că majorarea salariilor pentru toți în mod egal se conformează unor practici din Țările europene, potrivit cărora e mai bine să se aplice o creștere procentuală mai mare pentru cei cu salarii mai mici.

Mda, ”în mod egal”! Una-i creșterea salariului cu 26% pentru cei cu 19.000 de lei, alta-i pentru cei cu 4-5.000!

Nimeni nu spune că un ministru sau un parlamentar trebuie să aibă un salariu echivalent cu cel al unui portar de instituție, dar de ce mai mare decît cel al unui medic sau profesor?

Vorbind despre practicile europene după care spune că s-a ghidat, Gavrilița nu scoate o vorbă despre privilegiile de-a dreptul obscene pe care miniștrii și parlamentarii moldoveni le au în comparație cu omologii lor din multe Țări democrate și bogate ale Europei.

N-o să insist asupra acestor comparații pentru că am tot scris la acest subiect. Reamintesc, însă, că, în timp ce demnitarii moldoveni au mașină cu șofer la scară, consilieri, secretare particulare, îndemnizații, decontări etc., omologii lor europeni, inclusiv premieri și unii Președinți, nu au așa ceva – nu au mașină personală cu șofer plătit din bugetul de Stat pentru că vin la serviciu cu bicicleta, trenul sau tramvaiul și celelalte.

Ca o regulă, moldovenii care au intrat în politică spre a deveni demnitari de Stat nu au făcut-o și n-o fac pentru că ar avea ”vocație politică, dragoste față de Țară și popor”. Cei mai mulți vin în politică să-și conserve averile, afacerile deținute, la care renunță temporar, în favoarea membrilor de familie, ca să nu fie incompatibili cu funcțiile căpătate, dar și pentru ca să-și deschidă noi perspective de conservare și dezvoltare a lor, inclusiv prin elaborarea unor legi ”convenabile viitorului lor”. Alții, pur și simplu, chiar dacă au din ce trăi bine, vor funcții oficiale plătite mai puțin decît veniturile lor reale pentru a-și satisface lăcomia lor de demnitari atotputernici și dornici să se uite de sus la ”prostimea de jos”.

Din cîte știm, cam toți demnitarii actualei guvernări sunt oameni împliniți din punct de vedere financiar – au afacerile proprii (pasate temporar sub altă administrație de familie) care le aduc venituri la care nici un amărît de alegător de-al lor nu îndrăznește să viseze, au case și mașini scumpe etc. De ce au nevoie de salarii mărite? Pentru ca alegătorii ignoranți de la țară să creadă că chiar au nevoie de un salariu mai mare deoarece, de!, este ditamai șeful și nu se cade să trăiască la fel ca un muritor de rînd. Asta înseamnă, în realitate, că aceste salarii sunt unele ”de acoperire”. Ținînd seamă de sărăcia din Țară, moral ar fi fost ca absolut toți acești oficiali cu bani să renunțe la salariile lor de la buget, să ceară un salariu simbolic de un leu!

Cînd Gavrilița le justifică majorarea salariilor pentru ”eforturile depuse în obținere statutului de Țară candidat la aderare în UE”, nu știi dacă să rîzi sau să te revolți pentru cît de proști îi consideră pe mai toți moldovenii. Păi aceste ”eforturi” nu ar trebui să fie impulsul unui sentiment de datorie față de Țară? Nu pentru asta s-au apucat de politică, deși aveau destui bani? Vorbind despre aceste ”eforturi”, ne întrebăm în ce constau? În vizite la Bruxelles și în restul Europei pe bani publici, iar asta ca să transmită „copy-paste” după textul legislaţiei europene și după vechea documentație românească?

Despre ce ”eforturi depuse” se vorbește în contextul în care şeful Delegaţiei UE la Chişinău, Janis Mazeiks, a spus că procesul de integrare a Republicii Moldova în UE va dura cîţiva ani, iar armonizarea legislaţiei nu înseamnă doar un „copy-paste” după textul legislaţiei europene?

În consecință, observăm că avem de-a face cu aceleași năravuri ale celor de la Putere, care datează de trei decenii, cu diferența că actualii guvernanți s-au îmbrăcat, conjunctural, cu fracuri europene. Populația e la fel de dezinformată, din ce în ce mai săracă și manipulată de ”oamenii buni” ai unei guvernări incompetente, în interiorul căreia există clanuri rivale cu interese personale diferite, dar obligate să rămînă oarecum unite de frica unor sancțiuni europene și nu numai, dar și pentru a mai rămîne la Putere ”pentru ei”!

În umbra președintei lor, își fac propriile interese, își creează noi și noi privilegii, fără să înțeleagă că e nevoie de un Guvern profesionist, nu unul exclusivist al PAS care nu are cadre competente, un Guvern de uniune națională, iar asta chiar că ar fi o necesitate stringentă pentru PAS, ca să iasă din imPASul în care a intrat orbecăind prin întunericul unei guvernări susținută de Occidentul care nu prea are ce să aleagă din politica moldovenească!

P. S. Pentru că șefa Guvernului a pomenit și indexările la pensii, reamintesc situația pensionarilor moldoveni de lux angajați și la Stat. Împreună cu pensiile, îndemnizațiile și salariile, unii primesc peste 120.000 de lei pe lună. Oare și acestora le vor fi indexate pensiile? Scria, cîndva, filosoful român Andrei Pleșu că se afla în vizită la spital la filosoful Petre Țuțea, unde-și trăia ultimele zile de viață. La un moment dat, o muscă îl tot bîzîia pe Țuțea, iar Pleșu tot încerca s-o alunge, iar bătrînul filosof i-a spus: ”Las-o, Andrei, sunt muștele noastre, românești! Suntem curul Europei, Andrei!” Ca și politica moldovenească a guvernanților!