Despre ele nu se scrie în cărți și nu se arată în filme

Reputația samurailor japonezi este una legendară. Ideea despre niște luptători care știu cu desăvîrșire să mînuiască katana și respectă codul de onoare, este ceva extrem de romantic. Toate astea sunt întărite de legende și filme despre ei. Dar adevărul este un pic altfel. El este ținut departe de ochii lumii, fiindcă ar putea distruge această reputație desăvîrșită al samurailor.

1. Pelerinele ”Horo”

Samuraii purtau pelerine masive, horo. Ele se ridicau în aer la orice adiere de vînt. Ele aveau scopul de a-l apăra pe samurai de la săgeți. De asemenea, horo erau un simbol al statutului de războinic. Inamicul ucis în luptă, pe corpul căruia se găsea un horo, era înmormîntat cu toate onorurile.

2. Săbiile de samurai

În sec. XII, atunci cînd Japonia a fost invadată de mongoli, locuitorii țării Soarelui răsare, pentru prima oară, s-au confruntat cu o armată echipată în armură grea. La acel moment, săbiile lor erau sub orice critică. Săbiile lor aveau o calitate așa de slabă și erau atît de neputincioase încît japonezii au fost nevoiți să se dezică de ele și să înceapă a fabrica alte săbii, de o calitate superioară și de dimensiuni mai mari.

3. Samuraii ”fătălăi”

În Japonia feudală, se considera că bărbatul care petrecea noaptea cu o femeie este un fătălău. Samuraii credeau că sexul cu o femeie are un efect de ”feminizare” asupra corpului și gîndirii bărbatului. Samuraii se căsătoreau doar pentru a da naștere la urmași. Dacă el era văzut sărutînd o femeie, masculinitatea lui era pusă sub îndoială. În același timp, relațiile homosexuale erau considerate ceva normal.

4. Garantul-amant

Cînd băieții învățau arta samurailor, ei trăiau împreună cu bărbați maturi. Cel mai mare îl învăța pe cel mai mic arte marțiale, bunele moravuri, codul de onoare, iar în schimb își satisfăcea poftele sexuale. Cînd băiatul împlinea 13 ani, el jura credință față de învățător și trăia cu el următorii 6 ani. Acest lucru era considerat ceva normal. Acest lucru era asemănat unei căsnicii.

5. Imediat și în prezența martorului

Dacă cineva din clasele inferioare manifesta lipsă de respect față de un samurai, samuraiul îl putea ucide pe loc. Existau cîteva reguli: samuraiul trebuia să-l omoare pe cel ce și-a arătat lipsa de respect, imediat și în prezența martorilor. Dacă nu o făcea, era o rușine.

6. Doar pantalonul piciorului drept

Samuraii au devenit foarte paranoici în privința băii lor, după cazul lui Uesugi Kenshin, care a fost omorît în toaletă, în sec. XVI. Asasinul s-a strecurat în toaleta lui Kenshin și l-a omorît pe acesta în momentul cînd era cu pantalonii dați jos. De atunci, samuraii își învățau adepții ca atunci cînd se duceau la toaletă să-și scoată piciorul drept din pantaloni, pentru a avea libertatea mișcării.

7. Mirosul post-mortem

Legendarul samurai Sigenari Kimura și-a dus ultima bătălie în anul 1615, apărînd un castel din Osaka. El și-a condus cu vitejie oamenii pe cîmpul de luptă, bărbierindu-se preventiv pe cap și afumîndu-și coiful de luptă. Kimura cunoștea că nu va supraviețui și a decis ”să aibă grijă” de viitorul său ucigaș. El știa că în curînd capul lui va deveni trofeul cuiva, și vroia ca el să miroase frumos.

8. Cîinele în armură

În prezent, s-a păstrat cel puțin un set de armură, făcută la comandă pentru cîinele samurailor. Acuma nu se mai cunosc detalii privind utilizarea acestei armuri și se presupune că ele erau folosite doar pentru paradă.

9. Shakuhachi

Una din armele mai stranii, ce au fost folosite de samurai, este Shakuhachi – flautul de bambus. Inițial, ele erau doar instrumente muzicale, la care cîntau călugării budiști. Apoi, un grup de călugări budiști au început să umble cu coșuri împletit în cap, cîntînd la flaut. Atunci samuraii au început să se deghizeze în călugări pentru a putea spiona. Eu aveau niște țepi ascuțiți pe flaut, pentru cazurile de autoapărare.

10. Devotamentul de samurai

În realitate, pînă în anii 1600, nu exista nici un cod al samurailor. Samuraii își trădau stăpînii permanent. Chiar și după apariția codului de maniere al samurailor, devotamentul lor exista doar pe hîrtie, nu și în viața reală. Dacă stăpînul nu-l plătea suficient de mult pe samuraiul său, acesta nu rata prima ocazie pentru a-și asasina stăpînul și a pleca la un altul, care va plăti mai mult. Cînd primii misionari europeni au ajuns în Japonia, ei au fost șocați de numărul de asasinate ”murdare”.