SCURT ISTORIC AL RELIGIILOR SI CREDINTELOR RELIGIOASE ALE LUMII (12)

Moartea în religiile lumii. Considerată cea mai veche religie actuală din lume, zoastrismul a fost fondată de Spitama Zoroastru (Zarathustra). Toţi susţin că iudaismul şi creştinismul datorează mult profetului persan Zoroastru, fiindcă el a predicat multe adevăruri pe care profeţii iudaici şi însuşi Iisus le-ar fi repetat.

Potrivit unor scrieri vechi, iniţial aşternute pe 12.000 de piei de viţel şi legate cu inele de aur, povesteau despre existenţa unui loc numit Cer şi un loc numit Iad. Aceleaşi scrieri spun că Dumnezeu este Duh căruia oamenii trebuie să I se închine "în duh şi în adevăr".

Asemănarea dintre unele ziceri ale lui Zoroastru şi cuvintele lui Iisus sînt şi mai surprinzătoare. Multe secole înainte ca galileanul Iisus să-şi fi început misiunea, Zoroastru proclama deja o regulă de aur, regula care spunea că omul este bun doar cînd vrea să nu facă altuia ceea ce nu este bine pentru sine. Înainte de învăţătura lui Iisus despre bunătatea Tatălui, Zoroastru îl descria pe Dumnezeu ca "Dătătorul tuturor lucrurilor bune şi desavîrşite". Cu sute de ani înainte de Golgota, Zoroastru vorbea despre "învierea din morţi", despre "nemurirea sufletului", şi chiar a mers pînă acolo încat să spună că cei ce vor crede în el (în Zoroastru) "nu vor pieri, ci li se vor da viaţă veşnică"

Fiindcă Pămînul este sfînt, morţii nu sînt îngropaţi. Focul, la rîndul său sfînt, nu trebuie pîngărit cu cadavre. Trupul mort, fiind în chip natural salas pentru diavolii bolii şi contaminarii, este mai bine să fie consumat de fiare sau de păsări, fiind astfel ridicat la Cer. Mortii erau duşi pe o construcţie înaltă, Turnul tăcerii, asemenea unei campanile părăsite. Pe acoperişul trunchiat se aflau dale de piatră unde se puteau întinde morţii, iar deschizăturile dintre lespezi lăsau oasele să cadă într-o hrubă subterană, după devorarea cărnii.

Sinto, una dintre cele mai deosebite religii din toată lumea, produs japonez, ca multe alte produse venind din ţara niponă, nu este pe deplin apreciată de producătorii ei. Spre deosebire de creştinism, sinto nu are întemeietor, nici profet, nici mîntuitor, nici crez, nici Scriptură şi nici teologie. Pe de altă parte, asemenea creştinismului, sintoismul are locaşuri de cult, şcoli, cler, grupări si subgrupări, secte şi subsecte. Sarbatoarea purificării a fost întotdeauna cu ţinere în sintoism şi în toată Japonia, unde "curaţirea este alături de starea divină". În zilele împaraţilor (Mikado), consideraţi ca avînd instituire divină, cetăţenii îşi purificau simbolic trupurile frecîndu-şi pielea cu bucăţi de hîrtie şi apoi arzîndu-le sau aruncîndu-le în rau.
Mikado-ul, reprezentînd Zeita-Soare, declară apoi poporul curat la minte şi la trup. Acest obicei, avînd rădăcini în credinţa că impuritatea individuală putea avea urmări nefaste asupra obştii, mai face încă parte din modul de viaţă sintoist. Sintoiştii pretind că religia lor este cale bună, calea zeilor. Ei spun că religia lor este religia sănătoasa, credinţa le este pură, în ciuda faptului că ea devine din ce în ce mai influenţată de budism, confucianism şi de creştinismul american. Dar sintoismul, adică religia pură a conştiinţei de Kami, îşi are originea în Japonia.
Potrivit adepţilor, ea nu a fost exportată în nici o cantitate apreciabilă pentru pelerinii spirituali din lumea largă. După cărţile vechi, lumea exterioară este doar o copie sau o replică a lumii cereşti, din care Japonia este partea cea mai cerească dintre toate. (va urma)

Sursa: Ziare.com