Băsescu, instrucţiuni mediatice printr-un canal TV „de încredere”

Autor: Mihai CONŢIU

În loc de moto: „Acesta este un pamflet şi trebuie înghiţit, pe nerăsuflate, ca atare, iar asta dacă n-ai tărîţe în loc de creieri în cap şi pricepi, deoarece, altfel, citîndu-l pe clasicul scriitor român Marin Preda:  ”că de nu, o mierleşti,  în Hristoşii mă-sii!”

Pricepîndu-mă un pic mai mult decît alţi civili la „nişte chestii”, nu-s atît de tîmpit să nu ştiu bine că mişcările lui Traian Băsescu au fost prestabilite de către serviciile secrete române, în primul rînd, şi de către consilierii lui, aceştia din urmă avînd rolul să cosmetizeze lexicul declaraţiilor sale. Tot în acest context se înscrie şi opţiunea preşedintelui român de a acorda un interviu, în exclusivitate, „pacientei mele” Lorena Bogza, care este internată la postul de televiziune de încredere „Pro TV”.

Fireşte că am urmărit interviul cu o sulfamidă lîngă mine şi cu piramidonul în mînă.

E-he-hei, Lorena dragă, cum mai trec anii! Chiar că-mi pare rău că, aflat fiind într-o documentare în Africa de Sud-Nord, am uitat, pur şi simplu, să te felicit atunci cînd ai împlinit, pentru ultima dată în viaţa ta, trădătoarea vîrstă de 42 de ani. Aşa-i viaţa, draga mea, tuturor ne este scris să ajungem să vorbim despre orgasme ca despre zborul pe Lună sau pe Marte!

Unde-s vremurile de altădată, oricît de amărîte or fi fost ele, cînd tu, aşa cum singură de destăinuiai, spuneai: „Pur şi simplu, am stat în cămin de la 11 ani, cu 12 fete de clasa 11-a în camera”? Dar timpurile cînd, aidoma aventurierului poet François Villon, spuneai:„Aflîndu-mă la autogara din Iaşi după o petrecere cu colegii, am văzut în Autogară un Ikarus roşu, pe care scria Suceava-Chişinău. Am urcat. Aveam doar o gecuţă roşie şi o pereche de chiloţei în poşetă, dar m-am gîndit că vin pentru trei zile”?

Tot de genialul poet François Villon mi-ai amintit cînd ai făcut următoarea mărturisire de-a dreptul palpitantă: „Într-o singură noapte, am făcut cunoştinţă cu o grămadă de oameni.” „Am umblat două zile memorabile, cu hainele, prin parc.”

Cît de febril şi nesăţios sună – „o grămadă de oameni!” Magia existenţei tale, dragă Lori, dezghioacă din mine, în continuare, şi amintirea lui Villon cu a sa lucrare poetică intitulată „Balada şi povaţa frumoasei coifărese”.

Otgonul lui Băsescu

Dom’le, orice am spune, Băse este un tip experimentat, este dat dracului! Vorbind despre moldoveni şi perspectiva integrării R. Moldova în Uniunea vamală Rusia-Belarus, Băse a spus că n-a văzut ca moldovenii să aibă ochii oblici. În schimb, îi are el, dar nu pentru că ar avea origini asiatice, ci din cauză că i se trage de la constipaţiile îndelungate de pe vremea cînd era marinar. Mînca foarte mult orez, se constipa şi, cînd trebuia să facă treaba mare, făcea „îîîîî” şi, în timp ce strîngea din dinţi, i se micşorau ochii prin aplecarea laterală a sprincenelor.

Aflat fiind în studioul feciorelnicei Lori Bogza, văzîndu-l cum o preţuia din priviri, cum o sfredelea pînă-n viscere, mi l-am imaginat pe mai tînărul marinar Băse cum preţăluia el fetele de prin porturile pe unde şi-a tîrîit nădragii descheiaţi. Sigur, bătrînul marinar n-o mai putea privi pe matura Lori în virtutea unor porniri instinctuale, marinăreşti, ci doar o aprecia ca pe o subalternă a şefilor lui de echipaj, ca pe o gornistă, o guristă a unor întrebări bine ticluite din timp de „echipa lui”. Cel puţin asta am văzut eu în ochii lui oblici! Este şi normal pentru vîrsta lui, cînd responsabilitatea sculării din somn revine tinerilor frecători de punţi!

Odgonul pe care Băse l-a aruncat pentru a ancora, pentru doar o zi, la Chişinău, s-a dovedit a fi un prezervativ folosit şi spart, dar refolosibil şi luat ca nou de către fetele portuare moldo-române pe post de amintiri galeşe. Raidul lui din Chişinău a fost aidoma fostelor sale ancorări în porturile de unde se putea procura un rom mai ieftin şi o fetiţă mai nepretenţioasă (multe cu ochii oblici), dar suficient de naivă încît să creadă că la viitoarea ancorare o va umple de bijuterii şi bani.

Asistînd la discuţia dintre Lori şi Băse, aveam senzaţia că-l văd pe un marinar lefter care încearcă să le fraierească pe toate curvele din portul Antwerp, din Belgia, spunîndu-le că este amiralul întregii flote ancorate, nicidecum musul care freacă puntea celui mai modest vas european.

Nu ştiu dacă din cauza fricii faţă de anii care-i brăzdează nemilos trupul sau din pricina unei beţii de sine însăşi, dar Lori Bogzuzda a trîntit un răhăţiş de cherhana cu nişte dimensiuni rău mirositoare. Fiind vorba despre intenţia Băsescului de a-şi obţine cetăţenie moldovenească, viitoarea foarte bătrînă doamnă crescătoare de pisici vagabonde a spus: „Vom fi doi români cu cetăţenia R. Moldova!” Auziţi: El şi EA! Doi români singurei de cart! Sincer să fiu, Băsescu, da, are toate atributele unui şmecheroi bătrîn de român, dar, oare, Lori, dată fiindu-i biografia, o fi apucat vreodată să fie româncă autentică, nu doar slujitoarea exclusivă a unor principii pe care n-o să le înţeleagă niciodată? Nu cred! Într-o oarecare măsură, o cred pe Lori, căci ea şi Băse chiar ar putea fi singurii doi români cu cetăţenia R. Moldova de teapa lor!

„Ma-ri-narii frecau puntea,/ Va să zică, o frecau,/ O matură, sărea coarda,/ Va să zică, se cordea!".