Însemne fundamentale ale naţiunii moldoveneşti

Către sfîrşitul secolului XVII cultura scrisă moldovenească,ştiinţele umanistice ale Moldovei (filologia, istoria, etnologia) formau un adevărat tezaur din diverse lucrări de pionierat în limbile slavonă, polonă, germană, moldovenească – dovezi de netăgăduit ale afirmării şi înaintării în istorie a Ţării Moldovei din veacul XIV. Prin creaţiile lor autorii moldoveni, poloni, germani au contribuit la răspîndirea – de acum din veacurile XIV – XVI – în Europa a numelui ţării Moldova, a etnonimului moldoveni, a glotonimului limba moldovenească – însemne identificatoare fundamentale ale naţiunii moldoveneşti. A se vedea: Letopiseţul, de cînd s-a început cu voia lui Dumnezeu Ţara Moldovei. 1359 – 1507 (şi celelalte izvorîte din această matrice), Cronica moldo-rusă (1359 – 1504), Cronica moldo-germană (1457 – 1499), Cronica moldo-polonă (1352 – 1564).

La aceste istorii se cuvine să adăugăm şi textul adresării la 25.01.1475 lui Ştefan al III-lea «către toate ţările» (a tutti le terre), prin care înştiinţa «toţi principii creştinătăţii», că «necredinciosul împărat al Turciei a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire..., împreună cu acesta se afla şi domnul ţării Munteneşti (de la Montagna) cu toată puterea lui...

Dată la Suceava, 25 ianuarie 1475. Stephanus, segnor del paese della Moldavia».

În acest context, al vechimei Moldovei, al răspîndirii largi, pe plan european – din veacurile XIV – XV a etnonimului moldovan, moldoveni, considerăm binevenite cîteva (din foarte multe altele) mărturii suplimentare grăitoare... De notat că despre «Ştefan voievod, stăpînitor peste toată Ţara Moldovei» ştia şi Uzun Hasan, şahul Persiei, care la 1474 îndemna pe domnitorul Moldovei «să pornească împreună împotriva turcilor» (Războieni, 1977. P. 122 – 123).

La 31.03.1475 papa de la Roma Sixt IV scria «nobilului bărbat Ştefan voievod al Moldovei, apreciind strădaniile depuse în folosul creştinătăţii».

La 12.07.1475 «Stephanus dominus terre Moldaviensis» iscăleşte «una cum tota Patria nostra» (dimpreună cu toată Patria noastră) Tratatul moldo-ungar. Este caraghios faptul că în veacul XX un romîn deştăpţi a tradus toponimul «Maiorem Valachia» tare rrromîneşte: «Ţara romînească» (!).

În tratatul dintre Ungaria şi Moldova din 15.08.1475 Matei Corvin constata: «Am convenit cu Ştefan moldovanul («Stephanum Moldaviensem») şi «Vlad munteanul» («Vlad transalpinum») asupra hotarelor Ţării Moldovei («provinciae Moldaviae») şi «provinciae Transalpina» tradusă tare rrromîneşte: «Ţară romînească» (Războieni. P. 142 – 147).

La porunca (poate şi dictarea) lui Ştefan al III-lea la 1496 se pictează vestita Inscripţie de la Războieni întru cinstirea «oştenilor moldoveni»(молдавских воех), căzuţi aici pentru sloboda şi neatîrnarea Ţării Moldovei...

Oricine poate vedea cale de o poştă, chiar şi miopii etnopolitici, razniţa între Moldova, Ţara Moldovei, moldoveni şi «Maiorem Valachia», «Terra Transalpina»; munteni, transalpini, prefăcuţi în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea în «rromîni»...

Autorii moldoveni nu numai că au adeverit dăinuirea multiseculară a etnonimului moldovan, a glotonimului limba moldovenească, dar şi au cercetat în lucrări/capitole aparte evoluţia acestor caracteristici definitorii ale conştiinţei naţionale a moldovenilor.Bibliografia umanistică a Moldovei (studii istorice, filologice, etnologice), raportată la perioada secolelor XIV – XVI, împrejurările social-politice, la circuitul ştiinţific din sud-estul Europei este de-a dreptul uimitoare. Din 1407 (Pomelnicul mănăstirii Bistriţa) pînă în 1590 (Inscripţia murală de la Suceava) în Moldova existau 15 (cincisprezece!) creaţii istorice: vestita letopisanie moldo-slavonă, inclusiv trei texte voievodale semnate/dictate de Ştefan al III-lea cel Mare.

Despre ţara sud-carpatică, despre locuitorii ei pînă la sfîrşitul veacului XVII nimeni n-a scris nimic. Nu se ştie care era denumirea stabilă a ţării, care era numele locuitorilor ei!

Moldova avea din veacul XV istoriografia ei – moldovenească în limbile slavonă, germană, polonă şi moldovenească, etnologia moldovenească, filologia moldovenească!

Istoria Moldovei în limba moldovenească (sec. XVII – XVIII)

-        Letopiseţul moldovenesc de Eustratie Logofătul (1630),

-        Letopiseţul Ţării Moldovei de Gr.Ureche (1635),

-        Letopiseţul Ţării Moldovei de Miron Costin (1675),

-        Letopiseţele Moldovei de N.Costin (1709 – 1711),

-        Cronica paralelă a Moldovei şi Munteniei de Axinte Uricariul (1727),

-        Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce (1743) ş.a.

Despre ţara sud-carpatică pînă la începutul veacului XVIII «nimeni n-a istorit» (C.Cantacuzino, 1716).

Cronica paralelă, 1727

(1290/1352 – 1626)

S u r s a : Letopiseţul Ţării Rumîneşti şi a Ţării Moldovei... adunate den multe letopiseţe şi alcătuit de Axinte Uricariul la 1722 – 1727, cunoscut cu titlul de Cronica paralelă a Ţării Rumîneşti şi a Moldovei. Bucureşti, 1993. P. 1 – 374.

Etnologia moldovenească (sec. XVII – XVIII)

-        Neamul Moldovei de unde se trăgănează (1673) de Miron Costin,

-        Despre diferitele numiri ale poporului moldovan şi muntean în Cronica Ţării Moldovei şi a Munteniei (1677) de Miron Costin,

-        Pentru ce Ţara Moldovei se numeşte Moldova, iar cea muntenească, Muntenia în Cronica ţărilor Moldovei şi a Muntenei (1677),

-        De neamul moldovenilor, partea întîi din Istoria în versuri polone despre Ţara Moldovei şi Ţara Muntenească de Miron Costin (1684),

-        De neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşii lor(1686),monografie,

-        De numerile (numele) neamului acestei ţări şi de limba graiului, capitol din monografia De neamul moldovenilor, 1686.

Despre rumîni, adică iobagi, şerbi, «ţărani robiţi legaţi de stăpîn» au scris Al.Odobescu (1860), C.C.Giurescu (1915), Al.Paleologu (1990) ş.a. Forma «romîn»/ «romînească» se răspîndeşte după 1862. Despre etnologie valahă/ungrovlahă/muntenească nici pomeneală!

Filologia moldovenească

-        Pentru limba noastră moldovenească, capitol din Letopiseţul Ţării Moldovei de Gr.Ureche (1635),

-        Despre limba moldovenească..., capitol din Cronica ţărilor Moldovei şi a Munteniei (1677) de Miron Costin,

-        Catastiful mănăstirii Galata (Primul lexicon moldovenesc), 1588,

-        Dicţionar grecesc-slavon-moldovenesc-latin (1672) de N.Milescu-Spataru,

-        Despre limba moldovenilor, capitol din Descrierea Moldovei (1716) de D.Cantemir,

-        Despre buchile/literile moldovenilor, capitol din Descrierea Moldovei (1716) de D.Cantemir,

-        Vocabulario italiano-moldavo (1719) de Silvestro Amelio...

Despre «valaha («le valaque») vorbită într-un colţ al Turciei Europene» s-a scris abia în 1836: F.G.Eihhof. Parallele des langues de l’Europe et de l’Inde (Paris, 1836).

(va urma)

Vasile STATI