ZECE CURIOZITATI DESPRE MANASTIRILE SI SCHITURILE DIN R. MOLDOVA

„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate” Arnold Toynbee (1889–1975)

Din cele mai vechi timpuri și pînă în prezent, mănăstirile (din limba greacă μοναστήριον, monastērion - „locuință izolată”) constituie pentru credincioși oaze de spiritualitate și spații de providență celestă necesare pentru fortificarea legăturii dintre oameni și divinitate. În aceste locuri sfinte, organizate potrivit unor reguli ascetice austere, oamenii se adună și se roagă pentru familie, neam, țară, univers etc.

Spre deosebire de mănăstirile din Moldova istorică, unde lăcașurile monastice sînt situate în locuri montane (unde în perioade tensionate au putut servi drept puncte geostrategice), cele din Basarabia sînt plasate în văi, înconjurate de păduri sau așezate pe coline dosite sau pe malul stîncos al fluviului Nistru, ultimele formînd un turn de veghe pentru mișcările din stepa de dincolo de Nistru și, totodată, un spațiu de refugiu.

  1. Repertoriul numeric al mănăstirilor și schiturilor active și dispărute din Basarabia și spațiul actual al Republicii Moldova din anii 1420–2015 îl constituie 111 de instituții monahale.
  2. În prezent, în Republica Moldova funcționează 65 de mănăstiri și schituri subordonate celor două mitropolii: Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove și Mitropoliei Basarabiei și Exarhatului Plaiurilor.
  3. Mănăstirea Vărzărești este cea mai veche vatră monahală atestată documentar în spațiul actual al Republicii Moldova. Este consemnată într-un hrisov din 25 aprilie 1420 al voievodului Alexandru cel Bun (1400–1432).
  4. Cea mai numeroasă comunitate monahală este concentrată la Mănăstirea Hîncu (fondată în 1677). Aici se roagă și îndeplinesc ascultări 85 de monahii (2013).
  5. La Mănăstirea Ciuflea (reorganizată în locaș monahal în 2002) se păstrează o „Evanghelie” din 1911 cu următorul text: „Pe această Sfîntă Evanghelie la 5 ianuarie 1992 în orașul Chișinău în fața Parlamentului a depus jurămîntul de credință poporului primul Președinte al Republicii Moldova Domnul Mircea Snegur, care a fost binecuvîntat de către noi. ÎPS Vladimir Arhiepiscopul Chișinăului și Moldovei”.
  6. Un dintre cele mai frumoase legende mănăstirești, referitoarea la fondarea mănăstirii este cea de la Mănăstirea Saharna. Schimonahul Bartholomeu, poreclit Ciungul, Mînă-Strîmbă sau Fără o Mînă, fondatorul și primul stareț al complexului monahal (1776–1790), după 40 de zile de post, a avut o revelație. I s-a arătat Preasfînta Maica Domnului, înconjurată de foc ceresc, care i-a arătat locul unde se fie înălțat lăcașul monahal închinat Sfintei Treimi. Dovadă a apariției Fecioarei Maria este urma de picior încrustată în piatră, pe dealul Grimidon. Cei care se ating de aceasta pot spera la îndeplinirea oricărei dorințe.
  7. Mănăstirea Noul Neamț (fondată în 1864) a deținut cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Basarabia, formată din manuscrise da mare valoare științifică, istorică și artistică. Tot în această mănăstire, se află cea mai înaltă clopotniță-turn din Republica Moldova, construită în anii 1910–1915, cu o înălțime de 70 m. În edificiu au fost instalate 12 clopote cu o greutate de 16 000 kg. Cel mai mare clopot cu o greutate de 8 688 kg.
  8. Pe parcursul timpului unele schituri au fost reorganizate în mănăstiri. De exemplu, schitul Cuizăuca, din raionul Rezina, înființat în 2002 la inițiativa mănăstirii Țipova în fosta tabără pentru copii de pe traseul Orhei-Rezina, în 2006 a fost reorganizat în mănăstire.
  9. Unele mănăstiri au fost organizate pe baza donațiilor credincioșilor. Astfel, mănăstirea Durlești, din sectorul Buicani al municipiului Chișinău, fondată în 2001 și aflată sub jurisdicția canonică a Mitropoliei Basarabiei și Exarhatul Plaiurilor, este amplasată pe cota privată a familiei Mariei Botnarenco din localitatea omonimă, care a donat sfîntului locaș un teren arabil de 1,9 ha pentru construcția mănăstirii.
  10. În Republica Moldova, potrivit legislației mănăstirilor li sa acordă proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafață de pînă la 5,0 ha din terenurile proprietății publice. Suprafața totală a terenurilor sfintelor lăcașe obținute în urma contractelor de vînzare-cumpărare, donație nu constituie mai mult de 100,0 ha.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie