Moldovenii reali, uitați cu dispreț de Președintă

Dincolo de festivismul afișat, de angajamentele asumate pompos de către cei doi Președinți, vizita Președintei Maia Sandu la Kiev a fost una făcută doar în interesul ei personal – de a-și consolida publicitar statutul prezidențial actual, atît pe plan intern, cît și extern. Cam asta bănuim că a fost și tema principală a dialogului confidențial dintre ea și Președintele Volodimir Zelenski. Declarațiile făcute în public de către Sandu și Zelenski conțin numai și numai virtualități. A, cei doi au convenit să instituite un Consiliu al Președinților RM și Ucraina ”într-un format nou”, care are drept scop soluționarea problemelor pe agenda bilaterală. Ca să ne imaginăm care va fi ”formatul nou”, ar fi trebuit să știm și noi care a fost ”formatul vechi”. Cît despre ”solicitarea problemelor aflate pe agenda bilaterală”…, veți vedea că ele aparțin agendei unilaterale ucrainene!

Printre virtualitățile enunțate de către cei doi Președinți, se numără construcția unui pod pe Nistru, construcția unei magistrale moderne care va conecta Kievul și Chișinăul, situația din Transnistria, valorile europene și securitatea regională, integritatea teritorială a Ucrainei, precum și suveranitatea și integritatea RM în cadrul frontierelor recunoscute internațional. După cum observați, avem de-a face cu o serie de angajamente în care nu se vorbește despre cînd demarează și cînd se finalizează, iar aici ne referim, mai cu seamă, la podul peste Nistru și magistrala Kiev-Chișinău. Despre cît costă și cine subvenționează, nici nu mai vorbim. În primul rînd, aceste angajamente nu intră în competențele celor doi Președinți, ci a Guvernelor și Parlamentelor celor două Țări.

În privința celorlalte angajamente arătate, nici ele nu țin de responsabilitățile celor doi oficiali, ci de Guvernele și Parlamentele celor două State, dar mai ales, chiar în primul rînd, de implicarea activă a Marilor Actori ai scenei politice internaționale.

Vizita la Kiev a Președintei Sandu a fost una lașă, a unui șef de Stat care nu-i capabil să-și asume și să-și revendice interesul național în fața oricărui șef de Stat din lume. Aici ne vom referi la două chestiuni vitale pentru moldoveni și care bănuim că nu au fost adăpostite dincolo de coafura Președintei. Ce fel de pod peste Nistru se poate construi atîta timp cît o simplă șosea ar fi mai nimerită, poate și un podeț rabatabil alături, în condițiile în care ucrainenii vor construi cele șase hidrocentrale pe acest rîu? Peste care apă curgătoare un pod? În acest context, Sandu ar trebui să se gîndească să propună un proiect național de construire/săpare a cîtorva milioane de fîntîni, iar asta pentru că moldovenii vor rămîne fără apă după ce Nistrul se va transforma, după construirea hidrocentralelor, în ape stătătoare, în niște bălți.

Orice Președinte responsabil față de nația și consîngenii lui din întreaga lume, a cărui Țară este membră a ONU, așa cum este și Republica Moldova, fie că-i american, rus, francez etc., atunci cînd se întîlnește cu Președintele unei Țări pe teritoriul căreia trăiesc etnici minoritari ai poporului său, prima chestiune pe care o pune în discuție este respectarea drepturilor civile, a tradițiilor culturale, educaționale și de limbă ale minorității sale naționale din Țara omologului său. Aici este vorba despre o obligație sfîntă indiscutabilă, una liber asumată aprioric, altminteri nu ai ce căuta în această înaltă funcție!

I-a auzit cineva pe Sandu și Zelenski pomenind ceva despre moldovenii din Ucraina, despre cum le sunt respectate drepturile la educație în limba maternă, la editarea de publicații periodice în limba lor natală, la folosirea limbii materne în administrațiile locale în care aceste minorități au reprezentare absolut majoritară, la

promovarea culturii și istoriei națiunii lor materne și tot ce derivă din acestea? Nu, nu și NU!!!

Ucraina și Republica Moldova sunt membre ale ONU, dar nu sunt și membre ale UE și se pare că au șanse de integrare egale cu Siria. Una dintre problemele extrem de grave ale Ucrainei și care contravine flagrant legislației și normelor UE este tocmai cea legată de cele enumerate mai sus, iar aici este vorba despre nerespectarea acestor drepturi ale minorităților care-și revendică apartenențe românești, maghiare, moldovenești, rusești etc. În loc să atenueze aceste probleme, să le rezolve, politicienii naționaliști ucraineni iau măsuri legislative de natură să anihileze, să disipeze pînă la dispariție aceste minorități. În același timp, Ucraina se plînge instituțiilor și Statelor occidentale că rușii din Crimeea vor să fie cu Rusia!

În tot acest context, înainte ca Maia Sandu să deplîngă situația din Crimeea, trebuia, cu prioritate, să-i pună lui Zelenski problema etnicilor moldoveni discriminați, la nivel de Stat, de către Ucraina. Cu prilejul acestei vizite, a avut unica ocazie istorică de a demonstra tuturor că este un șef de Stat curajos, patriot și demn de respectat pe întreaga arenă internațională. Ca Președintă a unei Țări mici ca Republica Moldova, înțelegeți cîtă admirație internațională și-ar fi cîștigat dacă, public, ar fi pus pe tapet această gravă chestiune? A preferat să fie lașă, insensibilă la suferințele moldovenilor reali din regiunile stăpînite de Ucraina fără nici un drept istoric!

I-a tras-o Zelenski și Ucraina și ei! A avut și cui – ce Președinte serios și demn de respect e ăla care nu se gîndește la compatrioții lui și la diaspora de sub jug străin, ci la ce fel de crize politice anticonstituționale să mai provoace în propria-i Țară, în interesul partidului pro-prezidențial?

Mihai CONȚIU