Cînd războiul bate la ușă, guvernarea trebuie sprijinită, nu sabotată

Mihai CONȚIU

Sunt unul dintre cei care au criticat, justificat și cu argumente serioase, actuala guvernare. Asta pînă să se declanșeze genocidul armat împotriva Ucrainei. Ca o paranteză, am criticat și conducerea de la Kiev în raport cu poziția politică adoptată față de minoritățile românești din această Țară, dar și în contextul în care Ucraina deține teritorii românești care, istoric, nu i-au aparținut niciodată. Realitatea de astăzi, însă, ne obligă să fim responsabili de fiecare cuvînt scris, să fim suficient de conștienți de faptul că Rusia lui Putin a declanșat un război nimicitor nu doar împotriva Ucrainei, ci și asupra întregii lumi civilizate și democrate. Astfel, instinctual, uman, nu putem să nu fim solidari cu poporul ucrainean greu încercat și să-i dorim să fie victorios.

Pe plan intern, în Republica Moldova, obișnuitele lupte politice nemiloase dintre Opoziție și Putere ar trebui să înceteze definitiv. Cînd războiul bate la ușă, guvernarea trebuie sprijinită, nu sabotată. Politicienii trebuie să înțeleagă că nu sunt în campanie electorală, ci la piatra de hotar cu războiul. Obligația morală și patriotică majoră a politicienilor din Opoziție constă în aceea de a ajuta guvernarea, nu de a o ”distruge electoral”. Sigur că guvernarea face greșeli, dar asta nu înseamnă că trebuie ca cei din Opoziție să o condamne din spatele ecranelor de televiziune așa cum o fac rușii cu Ucraina. Pentru că este vorba despre interesul național al Țării într-o situație excepțională, Opoziția este obligată de Istoria actuală și de către proprii cetățeni să devină un sfetnic și susținător de nădejde al guvernării. Acum toți sunt UNUL, Putere și Opoziție! Opoziția nu trebuie să răcnească la guvernare, prin intermediul posturilor de televiziune, că, de exemplu, ministra Sănătății este incapabilă, ci să-i ofere, recomande soluții pentru altceva mai puțin nociv pentru Sistemul de Sănătate etc.

Președinta Maia Sandu, șefa Guvernului și președintele Parlamentului au semnat Cererea de Aderare la UE a Republicii Moldova. Este un demers absolut justificat în condițiile actuale și care, totodată, nu e de natură să atragă agresiunea Federației Ruse din această pricină. Este, totuși, vorba despre un demers de intenție care prefigurează cea mai firească, naturală evoluție a viitorului Republicii Moldova. Totodată, președinta Sandu a ținut să precizeze că părăsirea spațiului CSI este condiționată de modul în care se va avansa pe parcursul european.

Această precizare este cît se poate de rațională în condițiile unor realități preexistente: Pe data 14 Aprilie 1987, Turcia a solicitat primirea în Comunitatea Europeană, precursoarea UE. De atunci, nu s-au înregistrat, totuşi, progrese notabile în procesul de integrare. E drept, Turcia a obţinut, în 1999, statutul de candidat la integrare, pentru ca în 2005 să demareze negocierile oficiale de aderare cu Ankara. Negocieri, însă, cu final deschis. La ce termen ar putea fi primită Turcia în marea familie europeană, e la fel de neclar ca și atunci.

Așa cum și era de așteptat, socialiștii au condamnat acest demers, declarînd că nu au fost consultați și că pentru așa ceva e nevoie de un referendum. Referendum? Acum? Păi, în condițiile actuale, tot printr-un referendum, majoritatea moldovenilor nu ar dori doar integrarea în UE, ci și în NATO! Concluzie: Cererea de Aderare la UE înseamnă dorința de legitimare a realității că Republica Moldova este o Țară europeană. Indiferent de cît de mult s-ar apropia Rusia de granițele acestei Țări, Republica Moldova aparține, geografic și civilizațional, Europei, nu unei CSI controlată de Rusia!

Tăcerile semnificative și aberațiile și mai semnificative ale ”nepoților” Kremlinului!

Din start, agresiunea militară declanșată de către Rusia lui Putin în Ucraina a îmbrăcat uniforma unui război criminal împotriva umanității. Nu mai intrăm în detalii pentru că sunt cunoscute de toată lumea, cu excepția milioanelor de ruși care au fost blocați să aibă acces la ADEVĂR. Pentru rușii din Federația Rusă este scuzabil, dar pentru cei ”din afară”, care-s ne-ruși? Întrebare retorică: Putin știe prea bine că Ucraina nu este nazistă și că Occidentul nu vrea să atace Rusia, atunci cum se face că sunt destui în Republica Moldova care ori cred în această retorică mincinoasă, ori se fac că o cred în speranța că Putin va cîștiga acest război și nu li se vor tăia… ”finanțările”?

În virtutea inerției și a ”orientărilor programatice”, socialiștii au avut și au pozițiile deja cunoscute. Suficient de semnificative! PCRM tace… semnificativ! Abținîndu-se să nu condamne invadarea Ucrainei de către Rusia, ci chemînd doar la… calm și neescaladare, socialiștii și comuniștii, în mod paradoxal, nu pot fi de acord cu Cererea de Aderare la UE deși, în alte conjuncturi istorice și alte structuri de alianță, au fost… promotori ai integrării europene.

Totodată, PSRM și PCRM, ca partide parlamentare, nu au avut cutezanța să denunțe apelul așa-ziselor autorități de la Tiraspol către ONU, OSCE, mediatorii și observatorii în procesul de negociere la comunitatea internațională, în ansamblu, cu cererea „de a recunoaște realitatea care există de mai bine de treizeci de ani sub formă de Regiunea Transnistreană și să i se asigure respectarea dreptului poporului din stînga Nistrului la autodeterminare și stabilirea relațiilor diplomatice”.

Unde sunt stataliștii de altădată? De ce nu reacționează acuzator? Oare din pricină că știu că acest apel stupid, fără rost, nu este adresat entităților arătate, ci Rusiei?

O tăcere semnificativă asupra agresiunii Rusiei în Ucraina o păstrează Congresul Civic al lui Mark Tkacik, cu Iurie Muntean pe post de ”acoperire moldovenească”. Această tăcere intră în contradicție cu tot ceea ce spune Congresul Civic că îi definește identitatea și anume: ”Congresul Civic este primul partid „anticriză” din Republica Moldova, care își propune misiunea de a schimba în mod rapid și radical întregul sistem de relații publice, în care economia modernizată trebuie să fie pusă în serviciul dezvoltării umane continue”.

Partid „anticriză”? Păi asta nu-i criză? Păi pandemia nu-i criză și ea? Însăși denumirea, Congresul Civic, obliga această formațiune să fie cea mai vocală împotriva crizei umanitare provocată de agresiunea rusă în Ucraine, cu repercusiuni serioase și în Republica Moldova, măcar și prin exodul masiv de refugiați ucraineni din cauza ororilor războiului.

În încheiere, ca să nu vă plictisesc, vă propun să privim mătreața politică din capul ex-premierului Ion Chicu! După cum unii deja știți, acest accident politic și-a făurit și conduce Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei. Demn de reținut este că, în Programul acestui partid, Chicu și-a înscris drept obiectiv integrarea europeană a Țării. Care ”dezvoltare, consolidare și integrare”? De cîteva zile, Chicu rîmă prin pagina lui de Facebook un fel de sesiuni de răspunsuri la întrebări pe care, chipurile, i le pun ”cei mulți”. O făcătură a unui ”amărît” care vrea să se procopsească politic în vremuri amărîte!

Pe data de 3 Martie, răspunzînd unei întrebări imaginare despre intervenția Rusiei în Ucraina, ”pro-europeanul Chicu, care implicit ar trebui să fie și pro NATO, ”răspunde”, guiță: ”Chemăm părțile implicate în conflict la încetarea focului. Ucraina a fost transformată premeditat în "carne de tun" și noi trebuie să înțelegem bine asta, dacă dorim să evităm această soartă tragică”.

Dacă politica este o curvă, atunci cei care o practică sunt sfinți? Pe dracu! Nici mai mult și nici mai puțin, sincronizat fiind cu propaganda rusă, moldoveanul Chicu acuză NATO și UE, care sprijină Ucraina, fără să se implice militar-operativ, că această Țară a fost transformată în ”carne de tun”. De către Occident, nu de către Rusia lui Putin!

Legat de Cererea de Aderare la UE, a doua zi, pe 4 Martie, Chicu a grohăit: ”După cum am menționat ieri, semnarea acestei Cereri reprezintă o acțiune fake a actualei guvernări, întreprinsă doar pentru a face companie Ucrainei și Georgiei”.

Ca să vedeți cît de fake este acest individ care rîmă prin politica moldovenească în speranța că nu există zi și tradiții de Crăciun! Mare boncăluitor și acest Chicu!

 P. s. În Republica Moldova există 63 de partide. Unde-s ele în această situație de criză? Veți vedea că, după ce va trece ”urgia”, multe partide și lideri vor ieși ca șobolanii din subsolurile blocurilor lor de locuit ori din beciurile în care s-au alcoolizat ca să pozeze în ”eroi, în luptători ai rezistenței”, în funcție de cine va fi învingător! Învingătoare va fi, firește, lumea civilizată și, implicit, Republica Moldova, dar ce vom face cu acești păduchi? Vom vedea!