Nu ştiu în ce minte bolnavă s-a născut ideea jocurilor din internet cu final sinucigaş, dar cred că amploarea fenomenului a depăşit orice aşteptare malefică. Subiectul a ajuns să fie tratat la cel mai înalt nivel de stat, au fost create diverse grupuri de identificare, depistare, combatere, diminuare, contracarare, lichidare etc. etc. şi există mai multe şanse că problema dacă chiar nu va reuşi să fie absolut soluţionată, cel puţin va fi luată la control, iar procesul va putea fi cît de cît supravegheat.

Eu am doi copii de 12 şi respectiv 16 ani. Şi cred că la fel ca multe alte mame am adunat şi examinat tone, vagoane de informaţii şi materiale referitor la activitatea aşa-numitelor „grupe ale morţii” din jocurile virtuale. Sînt sigură că la auzul îmbinării de cuvinte „balena albastră” o mare parte de persoane azi se gîndesc deloc nu la o vieţuitoare din ocean, ci văd în faţă imagini de mîini însîngerate de copil. Oricum, în cazul unor situaţii de risc sau pericol pentru copii sînt convinsă că e mai bine să fii excesiv de asigurat şi informat decît insuficient sau fugitiv, pentru că, din păcate, uneori o fisură poate fi completată departe nu cu ceea ce trebuie.

Autorităţile să-şi facă lucrul lor, iar părinţii între timp trebuie şi ei să întreprindă unele măsuri, care sînt chiar mai importante decît cele ale organelor de drept pentru că îi privesc personal şi nemijlocit.

Eu, bunăoară, am găsit pe un portal din Rusia, unde problema suicidului minorilor manipulaţi din internet a depăşit orice limite morale, un material despre arestarea unui administrator dintr-o reţea de socializare, organizator al unei „grupe a morţii”. N-ai ce vedea în ochi, „un păcat de om” cum zicea bunică-mea, sfrijit, antipatic, evident frustrat şi complexat, apucăturile satanice fiindu-i trădate doar de ochii mijiţi, plini de răutate şi ură. Un material perfect de lucru pentru orice psihiatru, chiar şi pentru cel codaş la facultate, o victimă a violenţei în familie, toată copilăria fiind bătut cu bestialitate împreună cu maică-sa de către fratele mai mare. Astfel de circumstanţe din unii copii fac nişte adulţi miloşi şi buni la suflet, care prin orice chip doresc să nu se repete tragedia lor personală, iar în alţii dezvoltă cele mai ascunse trăsături diabolice. Dar aspectul acestui personaj este una, trebuie să citeşti şi ce spune. Întrebat dacă nu-i este milă de copiii care şi-au pus capăt zilelor, fiind ghidaţi de el (iar „meritele” lui personale constituie 7 victime), ticălosul afirmă cu obrăznicie că nu: „Nu, pentru că aceştia sînt nişte deşeuri biologice, iar gunoiul trebuie lichidat”. Le-am arătat copiilor acest articol ca să vadă cum arată unul dintre cei care stau în spatele acestor jocuri şi ce zice. Cine se vede în drept să le ceară semenilor lor să-şi curme viaţa abia la început de zbor. Să le fi umflat capul cu sute de lecţii şi avertismente, n-ar fi avut un asemenea efect educativ. Deci, poate fi o soluţie şi asta. Important este să nu pierdem contactul cu ei, să le vorbim, să discutăm, să înţeleagă ei că în familie pot găsi refugiu şi înţelegere.

Şi altceva. Dar asta ţine mai mult de activitatea colegilor din presă, mai ales cei din TV. Am urmărit aproape toate reportajele de la înmormîntarea celor doi tineri din Chişinău care s-au aruncat în gol în noaptea de 8 martie. Poate unul-două au fost făcute, respectîndu-se măcar cumva normele deontologice ale meseriei. În rest, goană chioară după rating şi senzaţii ieftine. În ziua cu pricina, mă sună seara o cunoştinţă de-a mea, psiholog într-o instituţie de învăţămînt, furioasă şi foarte enervată: „Ce fac, ce fac?! De ce-i glorifică în halul acesta?! Bineînţeles că nimeni nu va vorbi de rău de răposat la înmormîntare, dar mulţi adolescenţi care văd aceste reportaje pot înţelege eronat că doar aşa pot ajunge pe ecranele televizoarelor şi să audă o lume cît au fost ei de buni şi deosebiţi. Din nişte probleme atît de serioase şi totodată delicate se face un show cu urmări şi consecinţe infecte!”

Nu ştiu în ce minte nenorocită s-a născut ideea jocurilor ce au ca scop să ne ucidă copiii. Am citit prin presă părerea unor experţi precum că ar fi vorba de o formă a războiului cibernetic, că se vrea nimicirea fondului genetic, că se doreşte distrugerea unor naţiuni. Numai că spaţiul virtual este aşa o chestie ce nu caută în paşaport şi la apartenenţă etnică. Or, făcînd un front comun cred că am putea face faţă creierilor diabolici. Iar la final, amintesc că Inspectoratul General de Poliție a atenționat societatea asupra pericolului ce planează asupra copiilor care pot deveni victime ale hărțuiri online sau a șantajului.
Pentru a preîntîmpina orice situație neplăcută, Poliția recomandă copiilor:

- să nu dezvăluie persoanelor din mediul online datele de contact sau alte informaţii personale: nume, adresă poştală, număr de telefon, denumirea şcolii, zona în care locuiesc ş.a.;

- să nu se lase ademeniți să facă anumite acțiuni prin intermediul camerei web, iar dacă astfel de persoane apar în lista de contacte, se recomandă să fie blocate;

- să anunțe părinţii, un adult de încredere sau să sune la Serviciul "Telefonul Copilului" - 116 111 (gratuit/confidențial) dacă o persoană lansează amenințări în mediul online;

- să nu uite niciodată că mediul virtual și realitatea pot fi diferite, să nu se grăbească să se întîlnească cu persoanele cu care fac cunoștință pe Internet, iar pentru mai multe detalii să acceseze siguronline.md sau internetsigur.md

Lilia GRUBÎI