VARA, CA VARA, DAR TOAMNA?

Ce-a fost și ce va să fie...
Autor: Mihai CONȚIU
Avut-am parte de o lună de August plină de fierbințeala Soarelui și a politicii preelectorale, dar și de două zile însemnate pentru Republica Moldova – Ziua Independenței, pe 27 August, și Ziua Limbii Române, pe 31 August. În ziua de 27 August, am călătorit alene de la Nord, din Drochia, spre Chișinău cu multiple staționări pe traseu – prin cîteva sate, prin Bălți, Orhei și cîteva terase primitoare. Am fost curios să constat dacă oamenii de tot felul simt că Republica Moldova, de la mic la mare, își aniversează Ziua Independenței. N-am întîlnit nici urmă de entuziasm sau, mă rog, ”simțire patriotică” manifestată fie și prin ciocnirea banală a două pahare de vin ori bere. Aici mă refer la moldoveanul profund și majoritar, nu la puținii bugetari care poate că și-au permis o ieșire la iarbă verde în grup. Nicăieri n-am auzit vreo discuție despre această sărbătoare națională.
Pentru oamenii satelor, a fost o zi obișnuită de muncă și pentru griji gospodărești, pentru citadini, la fel – o zi de alergături, rezolvări de probleme diverse și de muncă pentru cei din sfera serviciilor. Neperceperea la scară largă a Zilei Independenței de către toți moldovenii mă momește să o compar cu felul în pare populațiile unor Țări europene își aniversează zilele lor naționale. În ultimii peste 35 de ani, am avut prilejul să mă aflu în Ungaria, Austria, Franța, Belgia și Italia cînd își aniversau zilele naționale. Ei bine, oamenii acestor Țări chiar își simt importanța acestor aniversări, o invocă, o sărbătoresc efectiv și se bucură de ea.
Cu o relativă amărăciune, constat că Ziua Independenței continuă să fie una exclusiv a politicienilor, care a fost presărată cu niște concerte publice susținute de artiști la Chișinău. În Ziua Independenței de anul acesta, Chișinăul a fost onorat cu prezența președintelui Franței, a cancelarului Germaniei și a premierului Poloniei, un semn clar al preocupării majore a europenilor pentru Republica Moldova.
Ziua Limbii Române a fost și ea marcată prin tot felul de manifestări la nivel central, oaspetele de onoare a unora dintre ele fiind președintele român Nicușor Dan. Ca de obicei, s-au spus vorbe mari, iar limba română a fost cît mai frumos înrămată, iar asta în timp ce ”romgleza” a devenit tot mai acaparatoare, inclusiv în Republica Moldova, aici mai existînd și ”romrusa”.
Tiptil sau ne-tiptil, iată-ne pătrunși și în luna Septembrie, care parcă ar fi tot August, judecînd după căldura pe gratis a Soarelui. Această arșiță tîrzielnică a Soarelui este dublată și de arșița promisiunilor și angajamentelor partidelor aflate în campania electorală pentru alegerile cruciale din 28 Septembrie. Aceleași partide, aceleași promisiuni și vom vedea dacă vom asista la același viitor politic!












