Tristeți moldovenești pe care nu vrem să le vedem

Autor: Mihai CONȚIU

Există, fără îndoială, destul de multe lucruri pozitive în Republica Moldova, atît la nivel național general, cît și individual, dar nu despre acestea urmează să scriu, ci despre o serie de tristeți care ar trebui să îngrijoreze pe absolut toată lumea. Vorbesc despre tristeți la vedere, pe care oricine le recepționează, însă nu se consideră că trebuie să pătrundem în miezul lor deoarece sunt considerate ”normalități”, iar asta de mulți ani. Voi începe cu un exemplu banal, neutru! În toate orașele europene prin care am fost, fie pentru o lună, două sau trei, în tot acest timp, nu am auzit răsunînd sirenele ambulanțelor atît cît le aud în Chișinău doar într-o singură plimbare de o oră sau două. Există multă durere și suferință în această Țară!

Trotuarele din jurul Pieței Centrale, cele din preajma celorlalte piețe agroalimentare, altele de pe multiple străzi și cele din orașele moldovenești sunt ”străjuite” de moldoveni care își scot la vînzare, direct pe trotuar, tot felul de lucruri din casă, inclusiv păsări tăiate, brînză, lapte, ouă, vin etc. În cazul produselor comestibile, nici nu se pune problema igienei, a securității alimentare. Tot mai trist e că acești ”negustori” nevoiași au mușterii la fel de nevoiași! În nici o Țară europeană nu se întîlnește așa ceva!

Într-una din zilele trecute, aflîndu-mă într-un mare magazin alimentar, am văzut un copil de 12-14 ani îmbrăcat sărăcăcios care avea în brațe un salam, o bucată mică de cașcaval și o pîine și care a implorat un cuplu să-i achite la casă aceste cumpărături, spunînd că îi este foame și trăiește cu bunica lui bătrînă și neputincioasă. Aceștia, soț și soție, i-au plătit cumpărăturile modeste, iar puștiul a ieșit încîntat din magazin. Coincidență teribilă: după circa 30-40 de minute, am avut nevoie de cîteva cumpărături de la un alt mare magazin alimentar din același cartier. Înaintea mea, cu mîinile goale, l-am văzut intrînd pe același puști. L-am urmărit cu discreție. De această dată, el a luat o găină din raft și o pîine și s-a apropiat de un domn cu aceeași rugăminte și motivație, iar domnul, înduioșat, i-a plătit cumpărăturile. Acest tip de cerșetorie l-am mai întîlnit de-a lungul timpului. În cazul puștiului de care vorbim, sunt aproape sigur că nu bunica lui îl trimite prin magazine, ci părinții. Cunosc bine un caz relativ similar cu un copil violonist, pe care părinții îl trimit în stradă, în afara orelor de curs, ca să cînte pentru bani. O astfel de tristețe nu mi-a fost dat să întîlnesc nicăieri în Europa!

În plimbările mele zilnice, pe jos și cu troleibuzul, observ oameni, bărbați și femei, vîrstnici și efectiv neputincioși care abia se deplasează, dar care tîrăsc după ei genți mari relativ jerpelite și umplute cu tot felul de lucruri – cumpărături modeste, sticle goale ori pline cu apă, tot felul de zdrențe și multe altele – pe care și le duc acasă. În cazul acestora, constat două elemente: sărăcia lucie și calicia lor de a avea cît mai multe lucruri de dus acasă, chiar dacă 90% dintre ele sunt inutile, indiferent de faptul că abia se țin pe picioare. Ca și cei bogați care vor tot mai mult, și acești oameni vîrstnici amărîți doresc și ei să aibă cît mai multe lucruri! Așa ceva nu se întîlnește în nici o Țară europeană civilizată, unde și acolo există săraci, dar care, din decență și simț al măsurii, nu se afișează astfel la vedere!

Acum să luăm în discuție și tristeți fiscale! O ”invenție” de negoț și de diferite alte servicii în Republica Moldova este așa-zisa ”Patentă de întreprinzător”. În virtutea acesteia, posesorii vînd orice și oricît și prestează servicii dintre cele mai multiple, uneori egale ori chiar peste cele oferite de micile magazine clasice universale ori specializate, iar asta în condiții de ”discreție comercială absolută”. Aici nu iau în discuție ”generozitatea legislativă” acordată posesorilor de ”Patentă de întreprinzător”, ci fraudele fiscale masive din spatele acestui negoț. Asta se întîmplă deoarece, conform legii, întocmirea și prezentarea dărilor de seama financiare și statistice, ținerea evidenței contabile de către deţinătorul ”Patentei de întreprinzător” nu sunt necesare. După cum bine știți, absolut nici unul dintre vînzătorii de la tarabe, chioșcuri mici ori direct din mașină nu elimină bonuri de casă, iar aici avem de-a face cu ”masive fraude fiscale legalizate”. Scuzele acestor negustori că nu au bani pentru aparate de casă nu-și au locul – dacă vrei ”Patentă de întreprinzător”, atunci, pentru obținerea ei, trebuie să ai și aparat de casă. Știm prea bine, însă, că acceptarea acestor fraude are conotații politice electorale din care știm cam toți cine are de cîștigat. În nici o țară europeană civilizată Guvernele nu admit astfel de eludări fiscale masive!

Strict politic, Republica Moldova își continuă parcursul proeuropean, însă realitatea existențială a moldovenilor, după cum ați înțeles și din cele arătate mai sus, este jalnică, cu mult mai departe de orice ”graniță de sărăcie de la marginea Europei”. Realizați în ce parametri triști și reticenți înțeleg acești oameni integrarea europeană?