Iată întrebarea

„Vrem în Europa!” – aceste cuvinte s-au transformat într-un slogan pentru unii moldoveni, care vor să trăiască în Europa, vor să respire aer european, vor şi bani europeni (mulţi bani), vor să mînînce „à la Europa” , mai  vor ca  prefixul „euro-„ să însoţească  cît mai multe cuvinte .

Este  acesta scopul nostru sau e un simplu capriciu hrănit de politicieni ?

,,În ciuda crizei care a lovit Uniunea Europeană în ultimii 4 ani, această uniune rămîne cea mai mare putere economică din lume. Pentru mine UE este un viitor sigur, solid şi garantat ”. (Vitalie Ungurean, student la „Université de Genève” din Geneva, Elveţia).

E cert faptul că Uniunea Europeană este acel viitor solid al Republicii Moldova deoarece activităţile UE acoperă toate domeniile de politică, de la ocrotirea sănătăţii şi economie, la afaceri externe şi apărare. Avem nevoie de sprijinul ei pentru a ne putea dezvolta, fiindcă în cadrul uniunii sînt elaborate politici comune în sfere ca: agricultura (inclusiv piscicultura), telecomunicaţiile, transport, energetică şi protecţia mediului înconjurător, sfere care la noi au nevoie de ajutor. Cel mai trist este faptul că şi ţara noastră trebuie să îndeplinească unele cerinţe necesare aderării, iar noi nu avansăm deloc pentru realizarea acestui scop.

Avem şanse?

,,Europa pentru mine e ca o cafea - e amară şi în acelaşi timp e placută la gust, poate să  te învioreze,  dar şi te face dependent de ea.  Noi suntem dependenţi de ideea aderării în această uniune, dar nu ne dăm seama că nu suntem deloc pregătiţi pentru acest pas. Da, Uniunea Europeană ar fi o speranţă pentru un viitor mai bun, mai prosper, cu locuri de muncă mai bine plătite, doar că mica noastră ţară nu este „educată” în stil european. Nici eu nu sunt gata pentru această schimbare.”  (Cristina Vlas,  studentă, anul III, UTM)

Cît adevăr ascunde părerea acestei tinere? 100 % ? 50 % ?

Verificăm:

Ştim că principala realizare a procesului de integrare este: crearea unui spaţiu intern fără frontiere; adică nici un post vamal între ţările care fac parte din UE, ce facem noi care, excluzînd frontierele cu ţările vecine, ne mai „bucurăm” de existenţa uneia în plus – cea cu Transnistria. Amintesc că Transnistria e o bucată de pămînt nerecunoscută de vreun alt stat, care nu se supune sistemului legislativ din Republica Moldova şi care pretinde la independenţă. Altă realizare este consolidarea integrării economice şi sociale, aici termenul „economie” pentru Republica Moldova echivalează cu multe datorii, iar termenul „social” cu şomaj, emigranţi şi liceeni care nici măcar BAC-ul nu-l iau. Punerea bazelor unei politici externe e altă împlinire a procesului de integrare, avem noi politică externă în situaţia în care politica internă este cam „delicată”? Deci, 100%? 50% ?

Membru al Uniunii Europene poate să devină orice stat european, care respectă principiile democratice: „principiul libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi supremaţia legii” (art. 6, art. 49 ale Tratatului Uniunii Europene). Cred cu certitudine că pentru început ar trebui să facem faţă acestor principii deoarece dacă cineva crede că Republica Moldova este pregătită pentru aderare, este oare pregătită Uniunea Europeană pentru această provocare?

„Eu văd Uniunea Europeană ca pe  o mare familie. Aş vrea ca ţara mea să facă parte din ea. Poate în acest fel îmi voi ţine copiii acasă şi eu voi putea să-mi măresc afacerea. Trebuie să înţelegem un singur lucru - schimbarea vine de la noi şi n-ar trebui să aşteptăm ca cineva să facă ceva pentru viaţa noastră, suntem în stare să construim acel viitor cu propriile mîini”. (Viorica Popa, stilist)

Chestionar fulger de  Rodica ŢĂRUŞ,

studentă în anul II, facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM