FOTO: Parohia Ortodoxă Română "Înălţarea Domnului" din Florenţa

Văzute de unii ca „sperietoare cu care antieuropenii luptă împotriva parcursului european al Republicii Moldova”, ideile precum „aderarea la UE va forţa schimbarea convingerilor noastre religioase”, „UE impune moldovenilor să treacă la catolicism”, „crucile din cimitire vor dispărea”, au dominat spaţiul informativ al Republicii Moldova mai cu seamă anterior parafării Acordului de Asociere cu UE, impunînd un mod eronat de înţelegere a politicilor UE în acest domeniu.

O lecturare simplă, pe diagonală, a reglementărilor UE în ceea ce priveşte statutul religiei infirmă aceste scenarii şi ne demonstrează că nu avem motive să ne alarmăm. Dimpotrivă, prin documentele emise, Uniunea Europeană dezaprobă astfel de practici precum cele de mai sus, statele membre trebuind să pună în aplicare măsuri eficace pentru a preveni încălcări ale libertăţii de religie sau convingeri şi să le sancţioneze atunci cînd acestea apar. Uniunea Europeană este un spaţiu al toleranţei, în care fiecare religie este respectată şi fiecărui credincios îi sînt asigurate drepturile.

La 24 Iunie 2013, Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe a adoptat documentul avînd ca subiect „Orientările UE privind promovarea şi protecţia libertăţii de religie sau de convingere”, care reglementează politica UE legată de drepturile omului. Potrivit documentului, UE este imparţială şi nu este aliniată cu nici o religie sau convingeri specifice. UE nu protejează religii sau credinţe în sine, nu ia în considerare meritele diferitelor religii sau credinţe sau lipsa acestora, dar asigură că dreptul de a crede sau de a nu crede este respectat.

UE promovează dreptul la libertatea de gîndire, de conştiinţă, de religie sau de convingere ca fiind un drept fundamental al oricărei fiinţe umane. Libertatea gîndirii, a conştiinţei, cea religioasă sau de credinţă se aplică în mod egal tuturor persoanelor. Este o libertate fundamentală care include toate religiile sau credinţele, inclusiv pe cele care nu au fost practicate în mod tradiţional într-o anumită ţară, credinţele persoanelor care aparţin minorităţilor religioase, precum şi convingerilor non-teiste şi ateiste.

Statele au datoria de a proteja drepturile tuturor persoanelor care trăiesc pe teritoriul lor, inclusiv pe cele care au convingeri non-teiste sau ateiste, ale persoanelor aparţinînd minorităţilor. Statele trebuie să trateze toate persoanele în mod egal, fără discriminare în funcţie de religie sau credinţă. Limitarea dreptului de a schimba sau de a părăsi religia sau credinţa sînt printre cele mai comune încălcări ale libertăţii de religie sau convingeri.

Aceste restricţii pot avea un impact sever asupra convertiţilor şi a persoanelor care părăsesc religia sau convingerile lor şi a familiilor lor, atît ca urmare a acţiunilor la nivel de stat (de exemplu închisoare, pierderea custodiei copiilor, dezmoştenire, pierderea drepturilor de proprietate), cît şi din cauza acţiunilor violente ale unor actori non-statali, cum ar fi „crime de onoare”.

Toate persoanele au dreptul de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în comunitate cu alţii, atît în public cît şi în privat, fără teamă de intimidare, discriminare, violenţă sau atac, însă libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea poate face obiectul unei limitări. În astfel de cazuri, restricţiile sînt cele prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei sau a libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale altora. Aceste limitări trebuie să fie conforme cu standardele internaţionale şi trebuie interpretate în mod strict.

Anumite practici asociate cu manifestarea religiei sau a credinţei, sau percepute ca atare, pot constitui încălcări ale standardelor internaţionale în domeniul drepturilor omului. Dreptul la libertatea de religie sau credinţă este, uneori, invocat pentru a justifica astfel de încălcări. UE se opune cu fermitate unor astfel de justificări pentru încălcarea drepturilor, care, de cele mai multe ori, afectează femeile, membrii ai minorităţilor religioase, precum şi persoane pe bază de orientare sexuală.

Statele membre trebuie să pedepsească incitarea publică la violenţă sau ură împotriva unui grup de persoane sau a unui membru al unui astfel de grup definit, în special, pe bază de religie sau convingeri. UE condamnă în mod constant orice violenţă împotriva femeilor şi fetelor, inclusiv crimele „de onoare”, mutilarea genitală feminină, căsătoriile forţate, precum şi violenţa împotriva persoanelor în funcţie de orientarea lor sexuală, inclusiv situaţii în care violenţa este comisă sub pretextul de prescripţie medicală sau practică religioasă. UE promovează iniţiative, inclusiv legislative, pentru a preveni şi a incrimina astfel de violenţă.

Statele au datoria de a proteja toate persoanele aflate sub jurisdicţia lor de discriminarea pe motive de religie sau convingeri, indiferent de motivele avansate pentru astfel de discriminare. Aceasta include obligaţia de a anula legislaţia discriminatorie, punerea în aplicare a legislaţiei care protejează libertatea de religie sau convingeri.

Veţi întreba ce nevoie are Republica Moldova de astfel de legislaţii, pentru că la noi nu au fost întîlnite cazuri de violenţă împotriva femeilor din motive religioase, astfel de practici fiind specifice comunităţilor musulmane, „crimele de onoare”, de exemplu, reprezentînd acte comise de membrii bărbaţi ai unei familii, împotriva femeilor din aceeaşi familie, presupuse că ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii, cauzele putînd fi multiple: refuzul unei casatorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorinţa divorţului, adulterul, pierderea virginităţii înainte de căsătorie.

Trebuie să avem în vedere că populaţia lumii, şi, în cazul de faţă a UE, nu este compusă doar din creştini ortodocşi cum sînt cei mai mulţi moldoveni. Pe lîngă creştinii ortodocşi, în statele membre ale UE există romano-catolici, protestanţi, musulmani, iudaici, etc. Ce s-ar întîmpla, dacă, să zicem, moldovenilor noştri care muncesc în Italia, stat în care cei mai mulţi cetăţeni sînt romano-catolici, li s-ar interzice să se comporte ca buni creştini ortodocşi, să aibă biserici sau să sărbătorească marile evenimente din calendarul ortodox?

Aceste drepturi le sînt garantate în UE. Oriunde am merge în UE, credinţa noastră este respectată, lăcaşele noastre de cult sînt în siguranţă. Nimeni nu ne obligă să trecem la catolicism dacă nu vrem. Nici măcar dacă ne-am muta în Italia, despre care am spus deja că are o populaţie predominant romano-catolică. Nimeni nu ne va scoate crucile din biserici şi nici din cimitire.

UE încurajează statele să asigure protecţia siturilor de patrimoniu religioase şi locuri de cult, mai ales atunci cînd grupuri de oameni care s-au adunat în aceste locuri se confrunta cu ameninţări. În cazul unor acte de vandalism şi profanare sau distrugere de site-uri religioase, UE şi statele membre sînt obligate să ia măsuri. De asemenea, condamnă cenzura şi restricţiile privind publicarea şi distribuirea de literatură, inclusiv pe site-uri legate de religie sau credinţă.

Moldova Suverană