În primul material publicat în cadrul acestui serial am anunţat că scopul demersului îl reprezintă o reparaţie a erorilor grave care au fost vehiculate în presă cu privire la UE şi care, în unele cazuri, au dus la o percepţie greşită a valorilor care stau la baza acestui parteneriat. Articolul de astăzi porneşte de la falsa idee că “UE promovează drepturile homosexualilor” şi îşi propune să demonstreze că, în fapt, dezideratul UE este acela de a respecta drepturile omului, indiferent de orientare sexuală, rasă, etnie, religie.

Informarea cetăţenilor privind acest aspect este cu atît mai importantă cu cît, dacă dăm timpul înapoi, ne vom aminti de lozinci celebre care au fost scandate în momentul în care Parlamentul de la Chişinău trebuia să voteze legea împotriva discriminării pentru ca Republica Moldova să poată parafa Acordul cu UE şi care transmiteau că dacă legea va fi adoptată, atunci Moldova se va umple peste noapte de homosexuali, iar familiile şi bisericile nu vor mai exista.

Bineînţeles că aceste aberaţii au apărut din necunoaştere, slaba informare sau chiar deformare intenţionată a realităţii şi, pentru a nu se repeta, vom expune, în cele ce urmează, concepţia UE cu privire la discriminare şi drepturile omului.

Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan intern şi mondial şi nu ale unei comunităţi, minorităţi anume, pentru că, în UE, cu toţii trebuie să avem aceleaşi drepturi la angajare, la asistenţă socială şi medicală, la un trai decent. Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului sînt valorile intrinsece ale UE. Instituţiile europene sînt obligate să le respecte, la fel şi guvernele statelor membre atunci cînd aplică legislaţia europeană.

Popoarele Europei, stabilind între ele o uniune tot mai strînsă, au hotarît să împărtăşească un viitor paşnic întemeiat pe valori comune. Uniunea situează persoana în centrul acţiunii sale, instituind cetăţenia Uniunii şi creînd un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Uniunea contribuie la păstrarea şi la dezvoltarea acestor valori comune, respectînd diversitatea culturilor şi tradiţiilor popoarelor Europei, precum şi identitatea naţională a statelor membre şi organizarea autorităţilor lor publice la nivel naţional, regional şi local.

În acest scop, a fost necesară consolidarea protecţiei drepturilor fundamentale, făcîndu-le mai vizibile prin Carta Drepturilor Fundamentale, în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice. Carta Drepturilor Fundamentale este considerată un adevărat catalog al drepturilor de care toţi cetăţenii Uniunii trebuie să beneficieze în raport cu instituţiile UE şi cu garanţiile obligatorii din punct de vedere juridic ale legislaţiei comunitare.

Cele şase capitole ale Cartei cuprind următoarele aspecte: drepturi individuale legate de demnitate, libertăţi, egalitate, solidaritate, drepturi legate de statutul cetăţeniei şi justiţie. Aceste drepturi se inspiră în mare parte din alte instrumente internaţionale, cum ar fi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, oferindu-le o formă juridică în cadrul Uniunii. Curtea de Justiţie va garanta aplicarea corectă a Cartei. În continuare vom enumera cîteva drepturi fundamentale cuprinse în Carta Drepturilor Fundamentale, insistînd asupra articolelor referitoare la nediscriminare şi familie.

Carta stipulează că Uniunea Europeană respectă diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică, că egalitatea între femei şi bărbaţi trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea.

De asemenea, susţine dreptul copiilor la protecţia şi îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor, ei putîndu-şi exprima în mod liber opinia în problemele care îi privesc, în funcţie de vîrstă şi gradul lor de maturitate. În toate acţiunile referitoare la copii, indiferent dacă sînt realizate de autorităţi publice sau de instituţii private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Uniunea recunoaşte şi respecta dreptul persoanelor în vîrstă de a duce o viaţă demnă şi independentă şi de a participa la viaţa socială şi culturală.

Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată şi protejată. Orice persoană are dreptul la viaţă, în sensul în care nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsă cu moartea sau executat. Orice persoana are dreptul la integritate fizică şi psihică, în domeniile medicinii şi biologiei, trebuind respectate în special: consimţămîntul liber şi în cunoştinţă de cauză al persoanei interesate, în conformitate cu procedurile prevăzute de lege; interzicerea practicilor de eugenie, în special a celor care au drept scop selecţia persoanelor; interzicerea utilizării corpului uman şi a părţilor sale, ca atare, ca sursă de profit; interzicerea clonării fiinţelor umane în scopul reproducerii.

În UE este interzisă tortura şi pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante, precum şi sclavia şi munca forţată. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, la educaţie, precum şi la accesul la formare profesională şi formare continuă.

Conform Cartei Drepturilor Fundamentale, este interzisă discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vîrsta sau orientarea sexuală. Este, deci, o diferenţă între respectarea de către UE a drepturilor persoanelor, indiferent de orientarea sexuală, şi faptul aberant că UE ar promova, încuraja homosexualitatea.

Alte articole din Cartă ne transmit că familia este protejată, bucurîndu-se de protecţie juridică, economică şi socială şi, pentru a putea concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejata împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil.

Articolul 9 din Cartă susţine că dreptul la căsătorie şi dreptul de a întemeia o familie sînt garantate în conformitate cu legile interne ale statelor membre ale UE, care reglementează exercitarea acestor drepturi. Acest articol se întemeiază pe articolul 12 din CEDO, avînd următorul text: „Începînd cu vîrsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept”.

Formularea acestui articol a fost modernizată pentru a acoperi cazurile în care legislaţiile interne recunosc alte modalităţi de a întemeia o familie decît căsătoria. Acest articol nu interzice şi nici nu poate impune acordarea statutului de căsătorie uniunilor între persoane de acelaşi sex. Acest drept este asemănător, prin urmare, celui prevăzut de CEDO, dar domeniul său de aplicare poate fi extins în cazul în care legislaţiile interne prevăd acest lucru.

Aşadar, în ceea ce priveşte problema căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, fiecare stat membru UE este liber să reglementeze acest aspect. De exemplu, în Olanda, căsătoriile între persoanele de acelaşi sex sînt legale, în Franţa sînt aprobate doar parteneriatele civile, iar în România nu sînt legale.

Moldova Suverană