Parlamentul European – „în serviciul dumneavoastră”

„Aveţi impresia că Strasbourg şi Bruxelles sînt îndepărtate de localitatea dumneavoastră? Paginile informative, serviciile de documentare, precum şi birourile noastre de informare din fiecare ţară din UE vă permit să fiţi la curent cu ceea ce se întîmpla la Parlamentul European, oferindu-va toate informaţiile în limba dumneavoastră”.

„Aveţi ceva de spus? În acest caz, nu ezitaţi: faceţi-vă auzită vocea! Dacă apreciaţi că, în regiunea dumneavoastră, legile Uniunii Europene sînt încălcate, adresaţi o petiţie Parlamentului European. Puteţi, de asemenea, solicita intervenţia Ombudsmanului European (Avocatul Poporului European), dacă aveţi nevoie de un mediator. Cetăţenii UE pot lansa iniţiative pan-europene şi pot solicita în mod direct elaborarea de noi legi prin intermediul iniţiativei cetăţenilor”.

„Doriţi să vă implicaţi personal în activitatea noastră sau să dobîndiţi o experienţă direct din Parlamentul European? Informaţi-vă cu privire la posibilităţile de a lucra la noi, în calitate de stagiar, în cadrul unei vizite de lucru sau devenind colegul nostru”.

Acestea sînt doar cîteva dintre îndemnurile promovate pe site-urile Uniunii Europene, care arată, în forma cea mai simpla şi ofertantă, capacitatea instituţiilor europene de a veni în întîmpinarea nevoilor, aşteptărilor şi doleanţelor cetăţenilor din spaţiul comunitar. Din această perspectivă, Parlamentul European poate fi considerat oglinda dezideratului electoral direct al cetăţenilor. De ce? Pentru că este singura instituţie europeană aleasă în mod direct.

Fondată în 1952 sub denumirea de Adunarea Comună a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) şi redenumită Adunare Parlamentară Europeană din 1958, instituţia a devenit Parlamentul European în 1962. Primele alegeri directe au avut loc în 1979. Actualii deputaţi din Parlamentul European au fost aleşi cu ocazia scrutinului din 2009 şi îşi vor exercita mandatul pînă în luna Mai din acest an, cînd sînt programate noi alegeri europarlamentare.

Cei 766 de europarlamentari reprezintă cele 500 de milioane de cetăţeni ai UE. Deputaţii sînt aleşi pentru mandate de cinci ani de către alegatori din cele 28 de state membre. O dată aleşi, aceştia se organizează în funcţie de propriile afinităţi politice. Formează grupuri politice, în prezent existînd la nivelul legislativului european şapte astfel de grupuri. Cea mai mare parte a activităţii se desfăşoară în cadrul comisiilor specializate, iar documentele întocmite şi aprobate sînt publicate în toate limbile oficiale ale statelor membre UE. Mai mult, fiecare europarlamentar are dreptul de a lua cuvîntul în plenul Parlamentului sau în cadrul comisiilor de lucru în limba oficială pe care o preferă.

Evoluţia Parlamentului European este strîns legată de succesiunea de tratate, al cărei punct culminant a fost adoptarea Tratatului de la Lisabona, care a preluat elemente din Tratatul Constituţional al UE şi care nu a fost ratificat. Aceste tratate au definit regulile de funcţionare şi cîmpul de acţiune al Uniunii Europene şi au transformat fosta CECO în ceea ce reprezintă astăzi Uniunea Europeană.

Repere importante ale evoluţiei spaţiului comunitar, precum introducerea monedei unice europene şi etapele extinderii Uniunii Europene şi-au pus amprenta asupra Parlamentului European, atît din perspectiva competenţelor pe care le are, cît şi a componenţei acestuia. De-a lungul ultimelor decenii, puterea Legislativului european a crescut constant.

În prezent, Parlamentul exercită rolul de co-legislator în aproape toate domeniile care legiferează Uniunea Europeană. Alături de Consiliu, Parlamentul adoptă, modifică sau respinge propunerile Comisiei. De asemenea, supraveghează activitatea Comisiei şi adoptă bugetul Uniunii Europene.

Dincolo de competenţele comunitare oficiale, Parlamentul European cooperează îndeaproape cu Parlamentele naţionale ale ţărilor din UE. Adunările parlamentare mixte organizate la intervale regulate de timp permit o mai bună înţelegere a punctelor de vedere naţionale în cadrul dezbaterilor Parlamentului. Protagonist şi martor de o importanţă determinantă al istoriei UE, Parlamentul European adăposteşte, în prezent, arhivele istorice centrale, care oferă perspective unice asupra istoriei europene comune.