Supravegherea este un factor fundamental

Uniunea bancară pare să bată pasul pe loc. Amînările, apropierea iminentă a alegerilor din Germania, incontestabilele dificultăţi ale acordului dau impresia că atît ritmul susţinut, cît şi urgenţa realizării acestui obiectiv s-au diminuat mult, iar fragmentarea sistemului bancar european începe să se observe din nou. Numai că, în realitate, ar fi o greşeală să ne gîndim că UE are din ce în ce mai puţin nevoie de această reformă.

Uniunea bancară pare că stagnează, nu mai este un obiectiv urgent, iar fragmentarea sistemului bancar din zona euro redevine ceva obişnuit.

Apropiatele alegeri din Germania au frînat o temă care nu-i entuziasmează mult pe cetăţeni, dar care-i interesează mult pe "marii alegători".

Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, în timpul unei conferinţe de presă (Joi, 5 Septembrie), s-a declarat optimist în acest sens (vorbind despre 'Single Supervisory Mechanism' – SSM – Mecanismul Unic de Supervizare), sistemul unic de supraveghere: "Ar trebui ca, în zilele următoare, să primim o veste bună", a declarat el referindu-se la votul Parlamentului European. După care a adăugat că în general "atmosfera de lucru este foarte bună".

Dificultăţile realizării acestui proces sunt de mult timp evidente. E greu ca guvernele să cedeze puterea, iar prezenţa băncilor publice (după modelul Germaniei) sau a "campionilor naţionali" (în Franţa şi nu numai) face ca lucrurile să fie şi mai complicate. Laţul se strînge mai ales pe tema mecanismului de "rezoluţie": adică, cine decide dacă o bancă trebuie închisă şi mai ales felul în care se face asta.

BCE crede că evaluarea stării de sănătate a unei instituţii de credit ţine de competenţa organismelor de supraveghere. "Acest lucru se petrece în cea mai mare parte a ţărilor membre din zona euro”, a declarat Draghi. O altă autoritate va decide apoi dacă banca trebuie închisă, dacă trebuie vîndută, dacă trebuie aprobată o scindare , ş.a.m.d.

În statele care iau decizii individuale, această sarcină ţine de competenţa Guvernului, iar una dintre dilemele noului cadru constă, de fapt, în găsirea organismului căruia să i se încredinţeze această misiune care, aşa cum a spus şi Draghi , în ultimă instanţă şi în pofida noului sistem de implicare al privaţilor, riscă să cadă în spinarea contribuabililor. BCE a venit cu propunerea instaurării unei entităţi separate şi supranaţionale care poate fi Comisia sau un organism nou. Schemă care nu este acceptată de toţi deoarece, pe fundalul eficienţei, se "agaţă" mereu chestiuni care ţin de putere. Motiv pentru care ritmul lent al demersurilor realizării uniunii bancare şi amînările continue nu mai surprind pe nimeni.

Fragmentarea sistemului bancar unic din 17 sisteme naţionale se află în "marşarier", în timp de dobînzile încep să se "alinieze". În toată zonă euro, cu excepţia Italiei, economia începe să se "însănătoşească", iar tentaţia de a trece proiectul uniunii bancare pe plan secundar este extrem de puternică. Această tendinţă constituie o problemă, deoarece în actuala structură instituţională a băncilor, unde turbulenţele şi drumul spre o catastrofă nu sunt deloc improbabile, supravegherea bancară este un factor fundamental.

Sursa: RADOR