O afacere bănoasă, veche de 30 de ani, care destabilizează permanent Țara

Cînd, ca român autentic, vorbesc despre o categorie specială destul de însemnată a unioniștilor moldoveni, o fac în cunoștință de cauză și chiar în legitimă apărare de neam. La Revoluția română din Decembrie 1989, care a fost, în fond, o lovitură de Stat, fosta putere sovietică a trimis în România trupe operaționale, sub acoperire, de frați moldoveni vorbitori de limbă română. Misiunea lor era de a asigura triumful loviturii de Stat și instaurarea la Putere în România a neo-bolșevicului criminal Ion Iliescu. Am cunoscut destui, aici, în Republica Moldova.

Atunci, noi, românii autentici, doream o reală democrație și o Românie eliberată de totalitarismul comunist și efectele lui. După ce am înțeles imediat că Țara e condamnată să fie condusă de alți criminali neo-bolșevici, am ieșit la proteste împotriva lui Iliescu și a camarilei lui. Au fost cele mai mari manifestații anticomuniste din Europa de Est de după căderea Cortinei de Fier.

În tot acest timp și după aceea, o categorie de frați moldoveni începuseră deja să ocupe piețele din orașele românești ca să le vîndă românilor amărîți televizoare, țigări și tot felul de alte articole prohibite atunci la noi. Ei se bucurau de libertatea noastră și nu se amestecau în revoltele noastre pentru că… erau doar ale noastre, doar noi le cunoșteam resorturile. Anume acești frați moldoveni erau cei mai onești în raport cu noi. Cu ei, dacă ar fi fost doar ei, relațiile moldo-române ar fi cunoscut cele mai pragmatice, oneste și frățești evoluții, nu ca cele… de astăzi!

O a doua categorie de frați moldoveni care a venit la București, ”cea care a pus bazele unionismului”, era compusă din reprezentanți ai elitelor intelectuale de la Chișinău. Acești intelectuali moldoveni, cărora, din lehamite, nu le mai dau numele, s-au declarat anticomuniști și anti-ruși. Culmea ipocriziei constă în aceea că acești ”anticomuniști și anti-ruși” frați moldoveni nu ne căutau pe noi, românii autentic anticomuniști, ci pe noii lideri neo-bolșevici, în frunte cu criminalul Iliescu. Anume în fața acestei clici criminale, dar și față de anumiți ștabi securiști români, ”anticomuniștii” moldoveni și-au depus ”jurămînt de credință unionistă” în Patria Mamă.

Cam toți acești elitiști frați moldoveni fuseseră privilegiați, recompensați ori premiați de regimul sovietic, făcuseră parte din nomenclatură, deținuseră funcții importante, colaboraseră discret cu fostul KGB și le erau mai aproape Lenin și Marx decît autenticele valori românești anticomuniste. Iliescu și securitatea lui le puteau da bani și alte privilegii românești. Liderii noștri spirituali, morali și politici de cea mai profundă valoare – Regele Mihai I, Corneliu Coposu și Ion Rațiu – nu le puteau oferi bani și privilegii pe măsura poftelor lor, ci doar bună-credință, solidaritate autentică bazată pe cinste, valori creștine și morale împărtășite reciproc.

Atunci s-au pus bazele ”unionismului retribuit” oficial de către conducătorii politici români, neoficial de către securiștii ”liberalizați”. A fost și continuă să fie una dintre cele mai profitabile afaceri negre și distructive pentru Moldova, ca Țară. De 30 de ani, moldovenii profitori ai proiectului unionist continuă să promită unirea celor două Țări și astăzi. Tot în acești 30 de ani, aici, în Moldova, au mai apărut și alte partide și organizații unioniste ademenite de această afacere extrem de profitabilă. Șefii de la București ai unioniștilor moldoveni aleg întotdeauna lideri compromiși ori șantajabili deoarece au nevoie de ei nu ca să facă unirea, ci ca să funcționeze afacerea unionistă bine retribuită. Asta-i o afacere proiectată pentru cel puțin 100 de ani înainte!

Nu este nici o deosebire dintre unioniștii de acum 30 de ani și cei de acum. Toți aceștia, nefiind niciodată români autentici, iar asta pentru că s-au născut, format și triumfat într-o altă lume, pentru că au suferit, au plîns și au rîs din motive diametral opuse celor ale românilor, pentru că, în sinea lor, sînt conștienți de acest adevăr, sînt cei mai autentici antiromâni. În sinea lor, dintr-un instinct pe care nu au cum să și-l reprime, ei îi urăsc pe români tocmai pentru că nu se pot identifica cu ei, pentru că nu-i înțeleg și deoarece, pînă la urmă, se înțeleg mai bine cu rușii! Sînt de înțeles, dar devin de neînțeles și periculoși pentru că își falsifică personalitatea, biografiile, schimonosesc idealurile celor tineri și ale urmașilor lor, devenind astfel criminalii morali ai interminabilei vrajbe sociale, morale și interetnice!

Atît de mulți sînt unioniștii moldoveni încît toți pot să încapă într-un restaurant de categoria a II-a

Oare unde ”s-au îmbătat” cei pînă la 35-40% unioniști moldoveni cu prilejul alegerilor prezidențiale din ziua de 1 Noiembrie? Vedeți cît de puțini, ipocriți și mincinoși sînt? Dacă ar avea onoare, ținînd seamă de scorul electoral rușinos obținut, partidele unioniste de aici ar trebui să excludă definitiv din programele lor ideea de unire, să denunțe unionismul definitiv. Mint cu nerușinare cînd spun că aici există pînă la 35-40% unioniști moldoveni! La alegerile prezidențiale, Chirtoacă a obținut penibilul procent de 1,20%, iar asta în calitate de candidat al unui bloc electoral constituit din 5 partide unioniste. ”Înverșunatul unionist solitar” Țîcu a fost votat de 2,01% adepți ai unionismului. Astfel, într-un moment electoral decisiv, constatăm că suporterii moldoveni ai unionismului reprezintă 3,21%. Chiar dacă i-am adăuga și pe semi-unioniștii Deliu și Năstase, n-am plusa decît cu 4,63%. La ce cîrciumă sau priveghi este sau se află ”marea masă a unioniștilor de pînă la 35-40%”?

Cu tot acest eșec rușinos, unionismul va continua să fie subvenționat permanent de București, iar asta pentru că, după cum spuneam, e doar o afacere bănoasă. Nimic mai mult!

Mihai CONȚIU