În largul Estoniei, în Marea Baltică, o mică insulă de 16,4 kilometri pătraţi găzduieşte una dintre ultimele societăţi matriarhale din Europa: Kihnu. De secole, aici femeile sunt adevăraţii „gardieni ai comunităţii“, în timp ce bărbaţii sunt plecaţi pe mare, la pescuit, cu lunile. În 2008, UNESCO a declarat acest teritoriu cu 500 de locuitori „patrimoniu intangibil“. Pierdută în Golful Riga, insula Kihnu adăposteşte doar 500 de locuitori răspîndiţi în patru sate. Particularitea acestui loc este că aici întîlneşti, în cea mai mare parte a anului, doar femei, dacă îi excludem pe cei cîţiva băieţi. Ele se ocupă de tot, de la muncile agricole şi gospodăreşti la creşterea copiilor şi păstrarea tradiţiilor, politică, administraţie, comerţ.

Marile decizii se iau în jurul unei ceşti de ceai

„Totuşi, salariile bărbaţilor asigură baza noastră economică“, spune Mare Matas, liderul acestei comunităţi. Ea este şi membră în Parlamentul estonian, apărînd tradiţiile şi meseriile locale, în Capitala Tallin. Faptul că insula este încă un exemplu unic al unei societăţi matriarhale se datorează izolării sale şi locuitorilor săi care au rămas fideli obiceiurilor ancestrale. „Cultura din Kihnu este interesantă pentru că purtăm mereu costume tradiţionale, avem melodii şi dansuri populare vechi. Cîntecele şi tradiţiile de nuntă din Kihnu au o vechime de peste 2000 de ani“, spune Mare Matas, citată de Great Big Story. Aici nu-i vine nimănui ideea de a contesta autoritatea feminină. Cînd se întorc de pe mare, bărbaţii recunosc că fără ele viaţa este imposibilă. De trei ori pe săptămînă se întruneşte un comitet al celor mai influente femei de pe insulă, într-o clădire centrală situată în faţa pitoreştii biserici ortodoxe. În jurul orei 17,00, în faţa unei ceşti de ceia aburinde, femeile iau decizii importante pentru comunitate. De exemplu, păstrarea a şase ore pe săptămînă pentru predarea dialectului local în şcoala primară sau obligaţia fetelor tinere de a învăţa să coasă şi să ţeasă. 

Sursa: Adevărul.ro