Problema gazelor naturale schimbă atitudinea UE faţă de Rusia, descoperă adevăratele interese ale Germaniei şi ale altor lideri europeni.

Criza ucraineană, treptat se diminuează. Berlinul emană optimism şi vorbeşte despre „progrese semnificative”, „atmosferă mai puţin tensionată”, „depăşirea unor momente critice” şi „necesitatea de a consolida şi a garanta tot ce s-a obţinut”.

O asemenea dezvoltare a evenimentelor e legată, bineînţeles, de forul economic desfăşurat la 4 septembrie la Vladivostok, unde Rusia a semnat cu partenerii europeni trei contracte importante. În particular, s-a ajuns la o înţelegere în privinţa conductei nordice de gaz, care va alimenta Germania, ocolind Ucraina.

La toate acestea se adaugă acordul dintre Gazprom şi compania austriacă OMV, privind participarea acesteia la explorarea petrolului din Siberia. Iar Gazprom-ul îşi primeşte partea sa în proiectele OMV din Europa. În al treilea rînd, a fost semnat un acord între Gazprom şi compania germană Winstershall, prin care nemţii capătă partea lor din petrolul siberian, iar ruşii – controlul total asupra proiectelor din Marea Nordică.

Împotriva acestor proiecte s-a expus Polonia, pe care conducta de gaz o ocoleşte. Iar Cehia s-a arătat nedumerită cum aşa ceva e posibil în condiţiile în care Bruxelles-ul încearcă să oblige statele europene să impună sancţiuni Rusiei. Slovacia a vorbit deschis despre „trădare”. Premierul slovac Robert Fico a spus că „sîntem consideraţi drept nişte idioţi”. Adevărul e că pînă acum gazul rusesc venea în Europa prin Ucraina, Slovacia, Cehia şi îşi termina calea sa în Germania. Proiectele semnate schimbă situaţia radical: la începutul lanţului va fi Germania, apoi Cehia, după care Slovacia care va pierde, bineînţeles, o parte considerabilă a veniturilor din tranzitare.

Aşadar, vedem că firmele occidentale, în special cele germane, ignoră totalmente sancţiunile împotriva Rusiei, pentru că îşi dau seama că nu vor fi pedepsite şi că sancţiunile în curînd vor fi anulate. Înţeleg şi faptul că declaraţiile despre necesitatea de a reduce dependenţa energetică de Rusia au fost doar nişte exerciţii de exprimare, deoarece dependenţa reciprocă între Rusia şi Europa se consolidează.

Occidentul înţelege că Rusia, chiar dacă se orientează şi spre China, continuă să considere piaţa europeană drept una foarte importantă, nemaivorbind despre ponderea relaţiilor strategice cu Germania. În această situaţie, prelungirea sancţiunilor împotriva Rusiei nu este decît o încercare a UE de a-şi păstra imaginea.

Toate acestea au împins Ucraina pe un plan secundar. Cu atît mai mult, cu cît Europa se confruntă cu criza imigranţilor islamişti. Cel mai exact a caracterizat situaţia un titlu din ziarul american „Newsweek”: „Uitaţi de Ucraina. Europa şi Rusia au afaceri comune”.

Sursa: "Literarni noviny"