„Morţii se duc în pămînt pentru a-l păzi. Unitatea naţională fă-o în inimi, şi de la sine se va scrie pe steag”.  N. Iorga

Dacă cuvîntul era la început, apoi cartea încununează sfîrşitul. Posibil, chiar „lumea-i inventată pentru a intra într-o carte” (Biblie). Adevăr uşor a fi demonstrat şi complicat de contestat. Nu fiecare om devine o viitoare carte scrisă. Parafrazînd străvechea butadă, putem afirma: cine are o carte, are parte, adică are destin (festin) împlinit şi mîntuit.

Recenta carte lansată de către Asociaţia de Geografie şi Cultură Dr. Tudor Strişcă şi Editura ASEM cu genericul TUDOR STRIŞCĂ, SAVANT ŞI MILITANT NAŢIONAL Album omagial, prezentată chiar a două ziîn premieră în cadrul Conferinţei naţionale „Sisteme Informaţionale Geografice” (organizate de Institutul de Ecologie şi Geografie la 24 octombrie, apoi la 23 noiembrie - în cadrul festivităţii cu prilejul a 50 de ani ai Gimnaziul ”T. Strişcă”) - vine să confirme marele adevăr al cărţii...

Rămîne necunoscut autorul necrologului publicat în Ziarul Ţara de la 16 iunie 1995 din partea Frontului Popular Creştin Democrat şi a redacţiei „Ţara” (probabil este elegiacul Sergiu Cucuetu), un recviem (poem) pios despre personalitatea dispărutului, un aliaj de moralitate, spiritualitate şi pietate, ce inaugurează volumul, sensuripline de evlavie, admiraţie şi adevăr profund despre un mare român: „a cărui viaţă pămîntească poate servi drept exemplu pentru fiecare dintre cei care, prin voinţa Celui de Sus, au venit pe lume în acest spaţiu românesc, aflat în bătaia sălbatică a crivăţului rusesc. Şi dacă unii au socotit acest dat drept o tragedie, Tudor Strişcă l-a considerat drept ceva firesc, lăsat de Dumnezeu întru întărirea în Duh şi Credinţă... A fost întotdeauna onest, dîrz şi demn. Numai în faţa Domnului şi-a plecat fruntea şi inima. A luptat şi a crezut în victoria românismului. Acolo, în ceruri, Tudor Strişcă va fi mesagerul cauzei noastre...”

Capturat de vîltoarea prozei prea prozaice a vieţii cotidiene, cu întîrziere inexplicabilă am aflat că colegul meu şi camarazii săi, se implicase vertiginos în lupta cu dragonul roşu monstruos, calomnios, minciunos şi sîngeros, era implicat plenar în bătălia pentru decolonizarea, emanciparea şi reabilitarea naţională, lupta, risca şi demasca regimul odios sovietic. Iată doar un argument emblematic din ziarul „Ţara”din10 august 1993 - intitulat magistral: „Unele aspecte ale politicii antinaţionale, promovate de Preşedintele Mircea Snegur”, din care reproducem judecăţile analistului dezlănţuit viforos şi profund mînios: „Cine, totuşi, este adevăratul responsabil de situaţia social-economică dezastruoasă? Răspundem: Conducerea republicii în frunte cu dl M. Snegur!” Iar cauzele sînt deconspitare tranşant, fără echivocuri şi diplomaţii: în „economia tenebroasă a Moldovei predomină elemente procomuniste şi proimperiale, cu nostalgie faţă de trecutul „sovietic”, politica oficială capătă un caracter antinaţional tot mai pronunţat, care se manifestă prin trei aspecte principale: 1. Exploatarea tot mai vădită a populaţiei prin schimbul neechivalent al producţiei şi prin tarifele de salarizare a populaţiei de la sate şi a păturilor sărace de la oraşe, unde majoritatea covîrşitoare o constituie românii. 2. Jefuirea potenţialului natural, economic şi intelectual al republicii. 3. Docilitatea (supuşenia) oarbă şi înjositoare faţă de „fratele mai mare... Concluzia poate fi doar una: demisia conducerii”. Adevăruri valabile şi actualmente, după două decenii(Recent am descoperit însăptămînalui „Literatura şi arta” (1990, 7 iulie) un material publicat de subsemnatul „Suveranitatea Moldovei şi mas­ca neostalinismului” - în unison cu cel al colegului meu).

Un alt exemplu edificator al curajului şi bărbăţiei manifestat în inima metropolei tiraspolene profund românofobe şi ostile românismului este „Declaraţia politică” din 26 septembrie 1990 publicată în ziarul tiraspolean „Adevărul Nistrean”, unde era pecetluit următorul verdict: „anarhia autorităţilor autoproclamate, infantilitatea în gîndire, agresivitatea şi umilirea faţă de tot ce este naţional, furtul teritorial ilegal din istoria ţărilor, nu este exclus, vor umple paharul răbdării şi vor avea consecinţe tragice. În astfel de situaţii, toată răspunderea o poartă separatiştii din fosta şi prezenta conducere a ОСТК. Nedreptatea naşte întotdeauna nedreptate, cu toate acestea, acest act nu trebuie să continue la infinit, deoarece nedreptatea continuă să se egaleze cu prostia – baza politică a tragicei „RSSMN”. Putem doar completa: şi crimă neocolonială politică, administrativă şi oligarhică.

O revelaţie a fost pentru familie, rude, prieteni, colegi elaborarea de către dl Vlad Cibucciu, doctor în istorie, studiului cu genericul „Arborele genealogic al neamului Strişcă”, ivestigaţie meticuloasă realizată în arhivele statului şi scrise cu pana inspirată a unui literat şi istoric, fapt pentru care aducem autorului sincere mulţumiri distinsului intelectual.

De asemenea, am beneficiat de suportul informativ şi logistic al „Bibliotecii Naţionale”, care ne-a furnizat „Biobibliografia materialelor publicate” şi inserate în volum: Capitolul final al cărţii poartă titlu sugestiv-evocativ: „Cît trecutul ţinem minte, mai există lucruri sfinte”: imagini documentare din copilărie, studenţie, activitatea didactică şi politică, aici s-au întrunit copiii, nepoţii, rudele, colegii de facultate, colegii universitari, casa părintească şi mormîntul părinţilor, imagini de pe strada „dr. T. Strişcă” din capitală, blocul locativ din bd. Decebal nr. 82, unde a locuit şi a fost instalată placa comemorativă, numeroase poze de la Liceului din Satu Nou, care poartă cu cinste numele eminentului absolvent...

Adevăr profund a rostit colega de clasă a distinsului dispărut M. Florea: „A iubit istoria şi a întrat în istorie!” Fapt confirmat şi de paginile cărţii nominalizate - monumentul unui frate pentru eternitate.

Grigore GRIGORESCU

noiembrie 2014

PS: Completez aici informaţia omisă de la pagina 81: Înainte de a se începe Conferinţa Organizţiei Frontului din Sectorul Botanica din 1994, führerul Roşca m-a rugat să susţin propunerea de demitere din funcţie a dlui T. Strişcă. Dacă nu – „eu îl demit prin „ucaz” (decret)”. Delegaţii au respins doleanţa impostorului. După ghinionista şedinţă, Sergiu Burcă s-a şuşototit cu „fruntaşul” frontist, apoi s-a apropiat de mine, decretînd: „Mai mult, n-ai ce căuta la Front!” (în luna februarie 2015 am aflat informaţia dlui Vlad Cubreacov postată pe paginile FB că S. Burcă este ofiţer al armatei ruse din Tiraspol...).

„RANGA a fost arma criminală cu care a fost lovit mortal în moalele capului, în toamna anului 1998, la uşa apartamentului său, preşedintele Filialei Botanica, mun. Chişinău, a Partidului Popular Creştin Democrat, Valentin Ciobanu ” (Ştefan Secăreanu, 24 noiembrie 2014, FB). Crima s-a produs peste trei ani după decesul dr. T. Strişcă? Să fie nişte coincidenţe accidentale, imprevizibile ori perfect previzibile şi explicabile? Un posibil plauzibil ne oferă Nicolae Negru în „Ziarul Naţional” la 2 martie 2015: „Fiindcă veni vorba de accidente rutiere... Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru, Tudor Cataraga... au murit în accidente rutiere neelucidate pînă acum. Scria A. Soljeniţîn că i se pregătea şi lui un accident rutier, dar l-a evitat emigrînd, fiind avertizat de un kaghebist”.

10 martie 2015