De-a lungul vremii, mulţi oameni au plănuit în glumă cum să realizeze jaful perfect. Din fericire, majoritatea au fost destul de înţelpţi să se oprească numai la fanteziile care făceau să treacă timpul cu prietenii mai agreabil. Dar cîţiva cetăţeni au şi acţionat. Şi au dat lovituri mari, au trăit o perioadă fără să fie prinşi. Fie că a fost vorba de bani, de bijuterii sau de orice alt obiect de valoare, cineva, undeva a plănuit cum să le fure.

10. Harry Winston – 5 dec. 2008, Paris, Franţa. Suma: 108 milioane de dolari. Patru bărbaţi înarmaţi au intrat în magazinul de bijuterii de lux din centrul oraşului, deţinut de compania Harry Winston, la puţin timp după ora de închidere. Trei dintre aceştia erau îmbrăcaţi în haine de femei şi purtau peruci. După ce au furat bijuteriile din casetele pentru expunere, au obligat angajaţii magazinului să le deschidă şi magazia, ca şi cînd bijuteriile din magazin care valorau milioane de dolari nu erau suficiente. Au „curăţat” magazinul de bijuterii, fără să tragă nici măcar un glonţ. A doua zi, după ce s-a aflat despre jaf, s-a constatat că stocul companiei Harry Winston a scăzut cu 9%. Magazinul mai fusese prăduit şi cu un an în urmă, cînd hoţii au sustras 10 milioane de euro în bijuterii. 25 de oameni au fost arestaţi pentru jaf, cu vîrste cuprinse între 22 şi 67 de ani.

9. Centrul de diamante Antwerp – 16 feb. 2003, Belgia. Suma: peste 100 de milioane de dolari. 80% din diamantele netăiate ale lumii trec prin Antwerp. Şi ştiu asta şi hoţii. Oraşul are un istoric destul de bogat în jafuri, dar unul în particular a rămas în istorie – atît prin valoarea sumei furate, cît şi prin metoda folosită de hoţi. Cantitatea din seifuri a fost atît de mare încît hoţii pur şi simplu nu au putut căra totul şi s-au limitat la 123 din 189 de seifuri. Leonardo Notarbartolo, un hoţ de carieră de 30 de ani, era liderul grupării de infractori. A fost nevoie de cîţiva ani pentru a planifica în detaliu jaful în care au fost implicaţi cel puţin 4 oameni. Au închiriat un spaţiu de birouri în clădirea în care se afla seiful cu trei ani în avans; aici, iar Leonardo a pretins că este un negustor italian de diamante pentru a cîştiga încrederea celor din jur. A stabilit întîlniri şi a avut cîteva tranzacţii mărunte. Nimeni nu a suspectat nimic.

Cînd a sosit vremea să acţioneze, au introdus casete false în camerele de supraveghere pentru a-şi acoperi urmele. Seiful era protejat cu 10 niveluri de securitate, inclusiv detectoare de căldură cu infraroşu, radar Doppler, cîmp magnetic, senzor seismic şi un sistem de blocare cu 100 de milioane de combinaţii posibile. Jaful a fost considerat furtul secolului, şi nici în momentul de faţă poliţia nu poate explica exact cum a fost realizat. Notarbartolo a fost prins după ce unul dintre complicii săi a comis o greşeală şi a uitat să ardă un sac de gunoi cu indicii compromiţătoare. Pietrele preţioase în valoare de peste 100 de milioane de dolari nu au fost niciodată găsite, iar Notarbartolo a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Situaţia e şi mai interesantă cu cît inculpatul a susţinut că a fost angajat de un negustor de diamante evreu, iar ei au reuşit să fure diamante în valoare de numai 20 de milioane de dolari, întrucît multe dintre seifuri erau deja goale. El a spus că este de părere că gaşca sa era folosită, de fapt, într-un proces mai larg de fraudă în domeniul asigurărilor. Dar poliţia a negat această posibilitate.

8. Jaful de la United California Bank – 24 mar. 1972, SUA. Suma: (estimată) 30 de milioane de dolari. Deşi suma de 30 de milioane de dolari pare nimic în comparaţie cu celelalte jafuri prezentate, era o valoare semnificativă în 1972. Dacă e luată în considerare inflaţia, astăzi s-ar putea echivala cu peste 100 de milioane de dolari. La acea vreme a fost o sumă de record mondial. Un grup de şapte oameni din Ohio, condus de Amil Dinsio, a intrat prin efracţie într-o sucursală a Băncii United California din Laguna Niguel, California şi au prădat seiful băncii. Avînd în vedere că politica în ceea ce priveşte cutiile din seif era să nu fie declarat conţinutul lor, nu s-a putut face decît o estimare a sumei furate. În cele din urmă hoţii au fost prinşi de FBI. Unul dintre cei implicaţi, Phil Christopher, a scris o mărturie despre jaf în cartea Superthief (Superhoţ).

7. Jaful din Aeroportul Schiphol – 25 feb. 2005, Amsterdam. Suma: (estimată) 118 milioane de dolari. În Schiphol a avut cel mai mare jaf de diamante din istorie. Suma estimată este de 118 milioane de dolari, căci multe dintre pietrele preţioase nu erau tăiate, ceea ce face mai grea precizarea valorii lor. Dacă majoritatea jafurilor au implicat o planificare amănunţită şi o execuţie impecabilă, acesta a fost mai rudimentar. Cu două săptămîni înainte de jaf, patru oameni au furat un autocamion de marfă KLM [KLM este o companie aeriană olandeză] şi uniforme KLM pentru a înlătura suspiciunile pînă în ultimul moment, astfel încît să poată să se plimbe prin zonele de securitate ale aeroportului fără să fie deranjaţi. Pe 25 februarie, hoţii au mers direct la un autocamion KLM care căra un seif mare ce conţinea diamante netăiate cu destinaţia Antwerp. Sub privirile a numeroşi martori, i-au ameninţat pe şoferi, cerîndu-le să iasă afară din maşină, şi au fugit cu camionul. Din cauză că au ştiut exact ce camion era ţinta, poliţia a suspectat că a fost acţiune planificată din interior. Era a doua oară în şase luni cînd în terminalul aeroportului avea loc o infracţiune. Mai mulţi oameni au fost arestaţi în cazul acestui jaf.

6. British Bank of Middle East – 20 ian. 1976, Beirut, Liban. Suma: 25 milioane de lire sterline. În anii 1970 a avut loc consolidarea OEP (Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei) conduse de Yasser Arafat, al cărei scop era să pună bazele unei patrii pentru poporul palestinian. Erau în război. Iar războaiele costă bani. Mulţi bani! Libanul se afla în mijlocul unui război civil şi, în acest haos, un grup asociat OEP a spart 12 bănci, dintre care cea mai mare a fost British Bank of the Middle East. Grupul a ieşit cu suma de 25 de milioane de lire sterline în aur, bijuterii şi valută, care astăzi ar fi valorat peste 100 de milioane de dolari. Grupul a detonat peretele băncii care era comun cu al unei biserici catolice vecine. Cu ajutorul unor lăcătuşi corsicani, hoţii au deschis seiful şi au luat tot ce au prins – timp de două zile! Ulterior, o parte din bunurile furate au fost vîndute înapoi proprietarilor.

5. Depozitul de securitate Knightsbridge – 12 iul. 1987. Suma: 60 milioane de lire sterline. Valerio Viccei a emigrat în Anglia din Italia în 1986, unde era căutat de poliţie pentru peste 50 de jafuri armate. A decis să continue cu vechile obiceiuri şi în noua patrie, unde, împreună cu un complice, a intrat în sediul Depozitului de securitate Knightsbridge şi a cerut să închirieze unul dintre seifuri. După ce cei doi au fost conduşi la seif, i-au atacat pe manager şi pe gardieni. Valerio a pus afară un semn prin care spunea că Depozitul era închis temporar pentru a nu lăsa alţi clienţi să intre; apoi a lăsat să intre şi alţi complici de-ai săi. Gaşca de hoţi a început să prăduiască seifurile după bunul plac şi au sustras o sumă estimată de 60 de milioane de lire sterline – ceea ce astăzi se ridică la fabuloasa sumă de 174 de milioane de dolari. Poliţia nu a fost alertată decît la o oră după jaf, ceea ce a dat hoţilor suficient timp să fugă de la locul faptei. Valerio a fugit în America Latină, iar complicii săi au fost arestaţi. Totuşi, la o vreme, Valerio s-a întors în Anglia pentru a-şi recupera Ferrari-ul lăsat în urmă; în schimb, a fost arestat. A fost condamnat la 22 de ani de închisoare. A fost ucis în anul 2000 în ziua eliberării, în Italia, în urma unui schimb de focuri cu poliţia.

4. Bagdad Bank Robbery – 12 iul. 2007, Bagdad, Irak. Suma: 282 milioane de dolari. Angajaţii băncii Dar Es Salaam au venit la muncă într-o dimineaţă şi au descoperit cu stupoare că uşile erau descuiate, seiful era deschis, iar toţi banii lipsă. S-a crezut că trei gardieni ai băncii au fugit cu cele 282 de milioane de dolari din seif – mai mult decît economiile unor ţări mici! Nu este clar de ce în bancă exista o sumă atît de mare în bani lichizi, dar toţi erau dolari americani. Se bănuieşte că gardieni au avut şi ajutorul unor miliţieni, pentru a nu fi prinşi la punctele de siguranţă din jurul Bagdadului. Nimeni nu a fost adus în faţa justiţiei pentru această infracţiune, iar banii nu au fost recuperaţi. Nici presa nu a discutat prea mult despre incident la acea vreme.

3. Muzeul din Boston – 18 mar. 1990, Boston, SUA. Suma: 300 milioane de dolari. A fost cel mai mare jaf de artă din istorie. Doi bărbaţi îmbrăcaţi în poliţişti au convins doi gardieni neexperimentaţi de la Muzeul Gardner că au fost chemaţi în urma unei sesizări. Contrar politicii muzeului, cei doi gardieni le-au permis „poliţiştilor” să intre în muzeu, unde au aflat curînd că totul era o scamatorie. Au fost încătuşaţi şi închişi în beciul muzeului. În mod surprinzător, cei doi hoţi au reuşit să facă asta fără să aibă asupra lor nici o armă. Apoi, în următoarele 81 de minute, cei doi au stat şi au ales pe îndelete 12 piese de artă care împreună valorau 300 de milioane de dolari – valoarea de acum 25 de ani. Printre picturile furate s-au numărat 3 opere ale lui Rembrandt şi Vermeer. Apoi, au luat şi casetele din camerele de supraveghere şi au plecat şi nu s-a mai auzit despre ei nimic. Totuşi, în 1994 s-a făcut o ofertă pentru a înapoia picturile pentru suma de 2,6 milioane de dolari şi cu garantarea imunităţii în faţa justiţiei. Dar apoi nu s-a mai auzit nimic nici de la cel care a scris oferta. Cel mai probabil hoţii erau amatori într-ale artelor, căci au avariat o serie de picturi şi au lăsat în urmă opere mult mai valoroase. Cazul nu a fost soluţionat şi există încă o recompensă de 5 milioane de dolari pentru orice informaţie despre operele de artă.

2. Furtul de bonuri de trezorerie – 2 mai 1990, Londra, Anglia. Suma: 292 milioane de lire sterline. John Goddard era un poştaş de 58 de ani care lucra pentru Sheppards, care a fost jefuit în timp ce căra o servietă pe o străduţă liniştită din Londra. Servieta conţinea 292 de milioane de lire în obligaţiuni. Goddard livra bonuri de trezorerie de la bănci şi societăţi de construcţii. Legea cu privire la acestea spune că oricine le cară este considerat proprietarul. Funcţionează ca şi banii lichizi. A fost ameninţat cu un cuţit, în vreme ce un complice al infractorului a strîns 301 de bonuri de trezorerie, majoritatea în valoare de 1 milion de lire fiecare. Keith Cheeseman a fost arestat în legătură cu această infracţiune şi a primit şase ani şi jumătate de închisoare. Poliţia crede că jaful a fost realizat de Patrick Thomas, dar acesta a fost găsit mort prin împuşcare în cap. În afară de două bonuri, toate au fost recuperate de poliţie.

1. Banca Centrală a Irakului – 18 mar. 2003, Bagdad, Irak. Suma: 1 miliard de dolari. Unele jafuri au nevoie de o planificare minuţioasă; altele folosesc forţa brută. Dar cel mai mare jaf din istorie a fost pe atît de simplu, pe cît de eficient. Irakul era fieful lui Saddam Hussein, aşa că şi Banca Centrală a Irakului era „contul său bancar personal”. Cu o zi înainte ca forţele din Coaliţie să înceapă să bombardeze Irakul, Saddam l-a trimis pe fiul său Qusay să facă o retragere în numele său, cu o notă scrisă de mînă. Qusay a supravegheat retragerea seifurilor pline cu hîrtii de 100 de dolari într-o acţiune ce a durat cinci ore şi care l-a îmbogăţit pe dictator cu 1 miliard de dolari americani. Nu a fost cu noroc, căci ulterior fiul său a fost ucis de forţele americane, iar după capturarea lui Saddam, aproximativ 650 de milioane de dolari au fost găsiţi de soldaţii americani ascunşi în pereţii unuia dintre palatele lui Saddam. Celelalte 350 de milioane de dolari au fost considerate pierdute, căci nu au mai putut fi găsite.

Sursa: Historia.ro

Însă, jaful cel mai mare din istorie este cel de un miliard de Euro de la băncile moldoveneşti!