Deja de doi ani funcţionează sancţiunile reciproce între Uniunea Europeană şi Rusia. Timp de cîteva săptămîni se discută despre oportunitatea prelungirii lor, înăspririi sau din contra. Însă de data asta discuţiile vor avea loc sub semnul schimbării stăpînului din Casa Albă. E tocmai timpul pentru o analiză la rece a consecinţelor sancţiunilor.

Potrivit calculelor Comisiei Europene, pierderile economice al Uniunii Europene în anul 2014 şi 2015 se evaluează la circa 90 miliarde euro. Guvernul rus vorbeşte despre pierderi de circa 40 miliarde de dolari din cauza sancţiunilor. Însă aprecierile sînt complicate, deoarece ar trebui de luat în calcul nu doar scăderea comerţului dintre UE şi Rusia. Cum, bunăoară, să calculezi în euro sau dolari pierderea încrederii, pierderea imaginii şi aşteptările nebuloase?!

În interiorul UE, dacă e să luăm în consideraţie posibilităţile economice, cel mai mult au suferit statele Baltice şi Polonia. De asemenea şi pentru economia Germaniei pierderile sînt importante – a scăzut productivitatea în sumă de 13, 5 miliarde euro, ceea ce înseamnă cu 60 de mii de locuri de muncă mai puţin. Sancţiunile lovesc nu doar productivitatea şi comerţul. Cel mai mult a suferit sfera financiară, a creditelor, investiţiile anulate, sfera serviciilor şi, mai ales, turismul. Recent industria de modă din Germania a anunţat că şi-a redus volumul comercial cu 30% - importatori importanţi din Rusia tot mai des se dezic de cumpărături.

Înţelegînd proporţiile dezastruoase economice ale sancţiunilor, apare întrebarea: pe cît de utile sînt ele? La Est-ul Ucrainei situaţia rămîne fragilă. Din punctul de vedere al Kievului, sancţiunile demonstrează că Occidentul e de partea lor împotriva ruşilor. Dar în acelaşi timp sancţiunile împiedică dezvoltarea economiei ucrainene. Pentru că întreg spaţiul geopolitic, aflat sub sancţiuni, rămîne foarte problematic pentru investitori.

În anii 90 prezenţa întreprinderilor germane în Rusia era salutată şi considerată drept o participantă la crearea economiei de piaţă. Acelaşi lucru se întîmplă acum în Ucraina, Cuba şi Iran. Dar ce va fi dacă situaţia politică se va schimba şi sancţiunile iarăşi vor deveni la modă? Chiar şi în adresa unor ţări ale UE (Polonia şi Ungaria ) au răsunat cereri de a aplica sancţiuni. Ce se cîştigă şi ce se pierde, cînd sancţiunile devin o panacee pentru politicieni? Ce ţară va putea conta pe investitori străini, dacă există posibilitatea de a folosi relaţiile economice în scopuri politice?

Chiar şi reprezentanţii opoziţiei din Rusia au o atitudine critică faţă de sancţiuni, deoarece ele, pe de o parte, nu dăunează conducerii, iar pe de altă parte consolidează sprijinul ruşilor pentru guvernare.

Acum doi ani aplicarea sancţiunilor economice le părea politicienilor drept singura soluţie. A venit timpul să-şi reexamineze poziţia. Ar fi bine ca politicienii să fie folosiţi pentru soluţionarea crizelor politice prin mijloace exclusiv politice.

După Handelsblatt, Germania