Ce se va întîmpla dacă partidele „proeuropene” nu-l vor vota pe „europeanul” Sturza?

Autor: Mihai CONŢIU

Luni, după-amiază, cînd preşedintele Nicolae Timofti a anunţat nominalizarea candidaturii lui Ion Sturza la funcţia de prim-ministru, subiectiv vorbind, m-am simţit „răzbunat”. Spun asta deoarece nu o dată am criticat „hibernarea prezidenţială” a lui Timofti, dar şi hibernarea lui Sturza, pe post de guru al Facebookului. Noua situaţie, însă, ne oferă cu totul şi cu totul alte nuanţe, deloc favorabile celor din PLDM, PD, PL şi din grupul Iurie Leancă. Începînd cu data demiterii Guvernului Valeriu Streleţ, aceste partide şi liderii lor şi-au bătut efectiv joc de popor, iar asta la vedere şi în cel mai josnic mod cu putinţă. Dicţionarele nici măcar nu cuprind invectivele pe care le merită lideri politici ca Streleţ, Marian Lupu, Mihai Ghimpu şi Leancă, după cîte rele au făcut ei moldovenilor şi, în general, imaginii ţării în Europa, cel puţin.

Jocul de-a negocierile dintre aceşti lideri, în vederea identificării unei candidaturi convenabile tuturor, n-au putut provoca nimic altceva decît dezgust. Ei nu negociau candidatura unui viitor premier cu toate prerogativele democratice şi responsabile pe care le presupune o astfel de funcţie, ci negociau sferele de influenţă personală în absolut toate domeniile de activitate ale statului.

Cel mai lamentabil, umilitor chiar, a fost Valeriu Streleţ, inclusiv PLDM. Din start, PLDM şi Streleţ, punînd condiţii (legitime!) şi fiind conştienţi că nu vor fi acceptate de către ceilalţi, nu mai aveau ce căuta la absolut nici o negociere, mai ales la cea de Luni. Ei n-au înţeles nici pînă în clipa de faţă că odată cu arestarea lui Filat a fost arestat şi PLDM. Nu în celulă, ci în propriile lor neputinţe, infatuări, dorinţe de a se vinde, de a re-parveni, de a-şi păstra nişte funcţii efemere sau de a se salva cu orice preţ etc. Ei n-au priceput nici faptul că le-a fost comandată definitiv coliva mortuară din clipa demiterii Guvernului Streleţ! Trist auto-priveghi, dar meritat!

Luni, ziua evenimentelor… răsturnate

Pentru ziua de Luni, 21 Decembrie, erau anticipate două evenimente mai… notabile – consultările dintre PLDM, PD, PL şi grupul Leancă cu preşedintele Timofti, în urma cărora trebuia să fie anunţată desemnarea candidaturii la funcţia de premier, şi vizita la Chişinău a unei delegaţii a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), pentru a constata condiţiile de detenţie ale lui Vlad Filat şi Grigore Petrenco.

În realitate, însă, lucrurile au luat întorsături dintre cele mai ciudate, iar vizita delegaţiei APCE a rămas doar în grija puţinelor posturi de televiziune care nu au uitat de ea. Fabricanţii de vise şi de scenarii ne-au făcut să uităm de APCE şi de detenţia celor doi. Ne-au oferit alte două „surprize-nesurprize”, de fapt nişte eterne mămăliguţe din bucătăria politică naţională care au fost mulse cu intensitate. Prima a fost cea prin care Vladimir Plahotniuc a anunţat că revine în partid şi politică, prilej cu care, printre altele, a declarat: „Scopul meu și al PDM este să participăm la crearea unei majorități care să asigure un suport politic consistent pentru ceea ce are nevoie Republica Moldova acum: o terapie de șoc, care să o scoată din criza în care se află, atît economic și social, cît și politic.”

A doua „surpriză-nesurpriză pînă la capăt” a fost cea prin care 14 deputaţi ai PCRM şi-au părăsit fracţiunea şi au anunţat formarea Platformei Social-democratice pentru Moldova. Tot ce este mămăligă anunţă că se va sacrifica „Pentru Moldova”. Marian Lupu, extrem de încrezător în sine, şi-a manifestat satisfacţia că cei 14 comunişti au reacţionat pozitiv la ideea lor, a democraţilor.

Prin urmare, aceste două „surprize-nesurprize” ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă pentru PLDM, dar şi pentru preşedintele Timofti. PLDM trebuia să înţeleagă că şi fără ei se poate constitui o alianţă „proeuropeană”, iar Timofti trebuia să priceapă că va trebui să accepte nominalizarea propusă de Lupu la funcţia de premier, ca exponent al viitoarei alianţe. Sigur că cele două „surprize-nesurprize” nu s-ar fi produs dacă PD nu ar fi fost sigur că Timofti va alege opţiunea unei nominalizări independente.

Unde-i Europa, daţi-mi Europa, căci vreau să petrec!

Plastic vorbind, prin nominalizarea lui Ion Sturza, preşedintele Timofti a rupt pisica în două. Avansarea numelui Ion Sturza era cît se poate de previzibilă, mai cu seamă după întrevederea lui Timofti cu ambasadorii acreditaţi la Chişinău, cărora le-a spus despre presiunile care se exercită asupra sa, dar şi din anumite poziţii publice ale lui Sturza. Cînd scriu despre „anumite poziţii publice ale lui Sturza”, mă refer la acel aer de infatuare tîmpă prin care, cu aroganţă, vroia să ne facem să credem că el este un EL, un Mesia al moldovenilor, singura minte deşteaptă care poate scoate ţara din mizeria în care a fost băgată în aceşti ultimi 6 ani. Tot în acest context, trebuie să luăm în considerare şi pseudo-proiectul „salvator” pe care l-a lansat prin, bineînţeles, Facebook.

Nu la mult timp după ce preşedintele Timofti a anunţat nominalizarea lui Sturza pentru funcţia de prim-ministru, vădit frustratul preşedinte al PD, Marian Lupu, a declarat: „Este un candidat fără susținere politică. Această nominalizare este o înțelegere ascunsă a președintelui cu Partidul Liberal Democrat. Asistăm la un joc de culise. Va urma o perioada de show. Șansele guvernului Sturza sînt zero (aici îi putem da dreptate lui Lupu, chiar dacă va fi votat sau nu; nota aut.). Acest candidat a fost discutat cu mult timp în urmă pe ascuns. Noi nu vom avea discuții cu Ion Sturza.”

Sfidător pentru noi şi acest popor, în general, este faptul că tocmai Lupu vorbeşte despre „jocuri de culise” şi show-uri, de parcă nu tocmai el a fost protagonistul la vedere al tuturor jocurilor de culise şi al show-urilor din ultimul timp!

PD, PL şi Leancă riscă enorm, chiar dacă se fac că nu ştiu. În fond, prin nominalizarea lui Sturza, Timofti şi-a exercitat un drept, o prerogativă prezidenţială, iar asta în contextul jocurilor neproductive şi egoiste de-a negocierile dintre binecunoscuţii actori politici. Dacă ei îşi permit să se joace la infinit cu răbdarea poporului, Timofti nu avea nici un drept să le devină complice.

După declaraţia lui Lupu, este clar că nici PL şi Leancă nu vor vota pentru Ion Sturza, doar dacă nu li se va ordona asta, ştiindu-se că oricum Sturza n-ar putea fi investit de Parlament. Dacă PLDM va vota pentru Sturza, este logic ca să li se sugereze lui Ghimpu şi Leancă să voteze şi ei pentru el, asta aşa, pentru diversiune, ca să li se păstreze masca proeuropeană. Oricum, Ghimpu ar fi pus într-o situaţie ridicolă (de parcă ar fi prima!), după ce a apucat să-l beştelească la greu pe Sturza. Are Ghimpu vreun om de talia lui Sturza? Noi ne permitem o asemenea întrebare pentru că nu l-am linguşit nici măcar o secundă pe Sturza. Dimpotrivă!

Provocarea năucitoare pe care Timofti a lansat-o PD, PLDM, PL şi Leancă va scoate la iveală opţiunea lor fals proeuropeană atît de mult trîmbiţată. S-a dovedit că politica promovată de către aceste partide ce se pretind a fi de dreapta este falimentară, dar ei susţin, în continuare, că sînt proeuropeni. Dar deja de mult timp sînt scufundaţi în curul sondajelor! Sînt la coada cozilor în preferinţele oamenilor, mai simplu spus. Timofti a venit cu o nominalizare, Ion Sturza, percepută ca fiind proeuropeană, în unele cercuri restrînse din RM şi UE. Sturza, după ce Timofti i-a anunţat nominalizarea, şi-a formulat public un pachet de intenţii care se îngemănează perfect cu recomandările făcute de UE şi SUA politicienilor moldoveni proeuropeni. În acest context, Sturza vrea responsabilitate, profesionalism, eficienţă şi scoaterea de sub control politic a instituţiilor de drept ale statului.

În această situaţie… delicată, cu ce argumente îşi vor mai apăra „opţiunile proeuropene” PD, PLDM, PL şi Leancă, dacă nu vor vota pentru „europeanul” Sturza, chiar dacă, în realitate, valorile UE sînt pentru noul nominalizat exact ceea ce reprezintă şi pentru obtuzul Ghimpu – un moft? Urmează să vedem cum se vor comporta, în condiţiile în care ştiu că acum, mai cu seamă, europenii le vor urmării acţiunile politice „proeuropene”, cînd vor avea de ales dacă-l vor vota sau nu pe Sturza.

Cum va negocia Sturza cu cei cărora le va cere votul de investire

După cum a şi anunţat, Sturza urmează să aibă întrevederi cu liderii partidelor proeuropene, dar şi cu grupuri de deputaţi ai acestora pentru a le solicita votul în Parlament. În consens cu doctrinele lor, socialiştii, comuniştii şi cei 14 deputaţi care au părăsit PCRM nu-şi vor da votul pentru un viitor Guvern Sturza. În plus, după cum aţi înţeles deja, PD nu are de gînd să-l susţină. Nici măcar nu se vor vedea să discute. Atunci cum se va descurca Sturza? El este un om destul de pragmatic şi ne este greu să credem că a intrat într-un joc de dragul jocului, dar cine ştie, căci în RM totul este posibil!

Spaţiul lui de manevră este extrem de strîmt. Poate negocia cu PLDM, poate şi cu grupul anemic al lui Leancă, dar cu mai cine, căci Ghimpu l-a făcut deja venetic, în această conjunctură? Nu are nici pe departe numărul suficient de voturi. Va reuşi să convingă suficienţi deputaţi democraţi, liberali sau de la comunişti ori de la noii transfugi? Greu de crezut! Va merge să negocieze în secret cu Lupu? Dacă va negocia cu Lupu, atunci sigur că va fi premier, numai că, pentru binele acestui popor, ar fi bine să nu ajungă astfel în fruntea Guvernului. Aici ne scapă ceva sau nu îndrăznim să dăm glas gîndurilor de teamă că nu avem argumente, dovezi!!! E mult prea pragmatic Sturza pentru ca să…

Pe de altă parte, nominalizarea lui Sturza mai poate însemna şi un „pretext proeuropean” pentru Timofti, dar care poate fi discutabil rău de tot. Spunem asta deoarece Sturza este destul de contestabil. Un om vestit pentru zgîrcenia sa nu poate fi darnic cu un popor. Timofti ne-ar fi demonstrat, totuşi, că este un „cavaler bătrîn al unor noi începuturi” doar dacă ar fi nominalizat-o, mai întîi, pe Maia Sandu sau pe oricare tînăr moldovean specializat şi educat în mediile democratice occidentale. În locul unei „fecioare politice”, bine instruită şi necontaminată de sifilisul politic de aici, Timofti a preferat o curvă bătrînă avară, percepută a fi proeuropeană doar de către cei care habar nu au ce înseamnă principiile democratice ale UE.

Tot europeneşte, dacă nu va fi investit premier Sturza…

În condiţiile logice în care, totuşi, Parlamentul n-o să-l voteze pe Sturza, ce va face preşedintele Timofti? Din perspectiva demersului său proeuropean în cazul lui Sturza, Timofti ar trebui să revină cu o nouă nominalizare, una necompromisă absolut deloc şi proeuropeană absolută – Maia Sandu! Aceasta ar fi ultimul cui bătut în sicriul aşa-ziselor partide proeuropene, căci n-o vor vota în ruptul capului. Dacă acest scenariu ipotetic s-ar repeta, oricît ar fi de ţărani nesimţiţi, Ghimpu, Lupu, Leancă, copiii şi nevestele lor ar trebui, cu toţii, să le fie ruşine să mai viziteze vreun stat european, în calitate oficială, mai ales, dar şi ca turişti. Dar nici prin satele Moldovei nu mai au ce căuta!

Oricum, prin nominalizarea candidaturii lui Sturza, numărătoarea inversă a început, ori pentru desemnarea premierului, ori pentru alegerile anticipate. În premieră, Timofti a strălucit pentru prima dată, fără să aibă vocaţie pentru asta. „Nea Nicule (îmi vine să-i spun), ţine-o tot aşa, arată-le că eşti tare şi că nu ai de gînd să îngenunchezi tocmai acum! Salvează-ţi cumva mandatul ăsta amorţit! Măcar prin asta, vei fi respectat!”