Dacă religiile nu se înțeleg între ele, atunci cum s-o facă Țările?

Dacă religia, credința în Dumnezeu, era mai puternică și credibilă decît politica, atunci, astăzi, am fi avut parte de o lume mai bună. N-a fost să fie și nu va fi! Întotdeauna a existat, declarativ sau nu, o ”complicitate competitivă” între biserici și politică. Publicul țintă – credincioșii care sînt și alegători ori înrobiți de politică sau regimurile autocrate! Existînd atîți Dumnezei antagonici, de ce să nu existe și mai multe Țări și partide politice la fel de adverse? Marile crime umanitare săvîrșite în numele Dumnezeului celor care le-a declanșat au legitimat războaiele decise ori ”administrate” de către Guvernele lumii. ”Despăgubirile de război” au fost plătite tot de către miliardele de săraci supuși credinței în Dumnezeu și cei care, sub imperativul legilor, sînt îngenuncheați de Guverne.

Pentru că, la urma urmei, e vorba despre un banal articol de ziar, nu mă voi lăsa sedus de o analiză profundă și cu pretenții docte stupide. Prin urmare, lăsînd, cu respectul de rigoare față de cei supuși multiplelor religii, culte religioase și chiar secte, la o parte radicalismul existent dintre marile religii ale lumii, mă voi ”odihni” comentînd un fapt mai apropiat nouă, care e legat de catolici și ortodocși. Înainte de toate, iar aici mă adresez exclusiv adevăraților cunoscători ai istoriei religiilor, țin să amintesc că și bazele dogmatice și canonice creștine au fost consecința ”unor negocieri ecumenico-politice” convocate, în anul 325, de către Împăratul Constantin cel Mare. Ca să nu mai vorbim despre ”textul definitivat” al Bibliei, iar aici mă refer la partea cu Evangheliile ”aprobate” și altele asupra cărora nu e cazul să insistăm.

Sfîntul Scaun de la Vatican a aprobat, în 2018, oficial, modificarea rugăciunii „Tatăl Nostru” pentru slujbele catolice. Schimbarea vizează sintagma „nu ne duce pe noi în ispită”. Modificarea vizează doar un fragment de frază din celebra rugăciune din Evanghelia după Matei, mai precis „nu ne duce pe noi în ispită”, care devine „nu ne abandona/nu ne lăsa să cădem în ispită”.

Papa Francisc a considerat că noua versiune este mai bună, pentru că cea anterioară putea implica faptul că Dumnezeu duce oamenii în ispită, o acţiune care este contrară naturii bune şi sfinte a Tatălui ceresc. Papa a vrut să intervină și pentru că textul pare contrar sensului rugăciunii, în sensul că poate fi interpretat ca și cum Dumnezeu ar fi la originea căderii în ispită.

“Eu sînt cel care cade în păcat. Dar Dumnezeu nu mă conduce spre ispită ca să vadă cum cad în păcat. Un Tată nu face asta, un Tată ne ajută imediat. Cel care ne conduce în ispită este Satana, asta este menirea lui”, a spus Suveranul Pontif.

Schimbarea versului controversat a fost aprobată și de episcopii catolici din Franța. În schimb, conferința episcopilor germani a decis să respecte textul tradițional.

Cum comentează ori interpretează această inițiativă papală Biserica Ortodoxă? Există vreo Biserică Ortodoxă care poate combate argumentația logică ecumenică a Papei Francisc? Aici avem de-a face cu cea mai teribilă provocare creștină rațională, logică și moral-religioasă lansată de către Papa Francisc! Este vorba despre o tentativă de reformă radicală autoasumată, iar asta pentru că este vorba despre rugăciunea de căpătîi a tuturor creștinilor! Este Papa Francisc un revoluționar ecumenic sau nu?

Vor avea curajul cei care încă nu sînt de acord cu Sfîntul Părinte să recunoască, în final, că, de peste două mii de ani, i-au îndemnat pe creștini să rostească o rugăciune greșită, una în care se sugerează că Dumnezeu ”ne poate duce în ispită” ca, mai apoi, tot El să ne izbăvească?

Disensiunile religioase și cele politice vor fi veșnice pentru că așa trebuie! Ele au fost și vor fi susținute și suportate de către enoriași și guvernați, iar filosofii și analiștii vor supraviețui, fiecare cum poate, ”argumentînd” o tabără sau alta! ”Tatăl nostru” ori ”Tatăl vostru”?

Mihai CONŢIU