Summit-ul „de moştenire” a lui Obama nu a produs rezultate concrete. Un fotograf, acreditat la lucrările G20, a fixat un moment foarte elocvent: Preşedintele Putin discută foarte activ cu omologul turc Erdogan, în timp ce Merkel tace îngîndurată şi încruntată (nu-şi poate reveni după pierderea alegerilor locale de către partidul său?), iar Barac Obama, aflîndu-se de altă parte a mesei, demonstrează interes vădit faţă de discuţia dintre Putin şi Erdogan.

Toate aceste impresii vizuale nu sînt foarte pozitive pentru ultimul summit al lui Obama şi contrastează vădit cu summit-ul anterior, desfăşurat în SUA. Atunci, preşedintele american era în centrul atenţiei, proiecta modelul american de lider mondial, oferea răspunsuri la criza globală economică. Concomitent, Obama încerca să consolideze eforturile internaţionale pentru a exercita presiuni asupra Iran-ului.

De data asta, însă, summit-ul nu a debutat reuşit, deoarece preşedintele american a fost nevoit să părăsească avionul pe altă uşă, decît cea care se foloseşte oficial, protocolar, iar consilierul său de securitate naţională a intrat în scandal cu oficialii chinezi.

În loc să vină în China cu două acorduri importante privind liberalizarea comerţului, care ar uni prin America blocul asiat şi euroatlantic, situaţia a arătat astfel: proiectul său transpacific e în sala de reanimare, iar cel transatlantic în general nu dă semne de viaţă. Acordul istoric privind schimbările climatice a fost aprobat pe o bază şubredă, deoarece el nu urmează să fie ratificat de senatul american, iar următorul preşedinte îl poate ignora.

În ceea ce priveşte chestiunile strategice, majoritatea liderilor sosiţi la summit au preferat să ia o poziţie de aşteptare – în primul rînd din cauza că nu se cunoaşte cine va ocupa cabinetul oval din Casa Albă în ianuarie 2017.

La acest summit a fost observată senzaţia, că orice decizie sau obligaţiuni şi-ar asuma Obama , aceasta va avea „termen de expirare” şi că orice succesor nu se va simţi legat de anumite promisiuni, pe care preşedintele american le-ar putea face…

A mai existat o speranţă, că summit-ul G20 ar putea fi un decor, pentru ca SUA să găsească cu Rusia limbaj comun asupra încetării focului în Siria. Însă nuci aici diplomaţia americană nu a fost la înălţimea aşteptărilor. Pentru că Moscova nu vede sens în „salvarea” politicii americane din Siria. Iar politica respectivă a fost un eşec total, deoarece Ankara şi-a schimbat poziţiile. Spre bucuria Moscovei şi stupefierea Washington-ului.

După The National Interest