Îndeplinirea condiţiilor Acordului de Asociere, doar pe hîrtie

Autor: Mihai CONŢIU

Modalităţile prin care politicienii moldoveni cu false opţiuni proeuropene încearcă să trişeze UE, SUA, FMI etc. sînt de-a dreptul criminale, în primul rînd faţă de popor şi statul moldovenesc. Aici este vorba despre aceeaşi clasă politică de pînă în 2009, cea care critica guvernarea comunistă pentru aşa-zisele derapaje de la parcursul european al statului RM. Aceeaşi clasă politică şi slujbaşi mediatici care cereau UE, SUA şi FMI să nu finanţeze statul RM atîta vreme cît era guvernat de comunişti.

Obiectiv vorbind şi ţinînd seamă de evenimentele din ultimii şase ani, constatăm că Vladimir Voronin nu şi-a permis să sfideze Occidentul nici măcar cu un procent din felul în care o fac „proeuropenii”. Pur şi simplu, Voronin le spunea interlocutorilor săi exact ce gîndeşte. El nu a recurs la jocurile mişeleşti şi duplicitare de care se fac vinovaţi „proeuropenii” din ultimii şase ani. Dacă actualii politicieni, începînd cu 2009, ar fi preluat şi continuat duritatea organizatorică şi de negociator a lui Voronin, cu rectificările de rigoare, integrarea europeană a RM ar fi avut alt chip, fireşte că unul cu mult mai avansat şi prosper.

Eşecul actualei clase politice „proeuropene” este indiscutabil, iar viitorul previzibil este de Stînga. Practic, RM se întoarce la momentul electoral 2001, numai că de astă dată în acompaniament electoral majoritar cu Igor Dodon. La fel ca şi Voronin, Dodon nu este nici antieuropean, nici antiromân, ci, pur şi simplu, apărătorul independenţei şi integrităţii teritoriale a statului RM, precum şi adeptul unor negocieri reciproc avantajoase dintre RM şi UE, RM şi Rusia etc.

Absolut toată retorica aşa-zişilor politicieni proeuropeni este atît de demagogică, mincinoasă încît nu mai este crezută de nimeni în exterior. Cele cîteva concesii care se fac ţării se datorează unei fireşti atitudini umanitare faţă de moldovenii cei mulţi, nu unor imaginare realizări ale lor. La ora actuală, în plan politic, legislativ şi de control, asistăm şi simţim că RM a fost stalinizată sută la sută. La cum merg lucrurile, însă, mai devreme sau mai tîrziu, destructurarea întregii mafii de stat este inevitabilă. Veţi vedea!

Presa, doar ca pretext… democratic

Citesc pe moldovacurata.md că în locul actualei Comisii Naţionale de Integritate (CNI) se va constitui Autoritatea Naţională de Integritate (ANI). „O schimbare în bine”, ar fi tentaţi unii să spună, numai că nu-i deloc aşa. Practic, fiind sub permanenta monitorizarea UE, SUA, FMI etc., guvernanţii votează legi sau înfiinţează Direcţii, Agenţii şi tot felul de structuri ale căror atribuţii intră grav în contradicţie cu principiile şi normele europene democrate şi, deci, atentează şi la drepturile fundamentale ale cetăţenilor RM.

În cazul viitoarei ANI ne ia practic piuitul… democratic. Asta prin aceea că, reţineţi, această structură nu se va mai putea autosesiza din materialele de presă în privinţa persoanelor cu funcţii publice. Acest lucru este relevat prin pachetul de legi intrat în vigoare pe data de 1 August. Pînă acum, CNI avea obligţia să iniţieze controale în baza petiţiilor primite, precum şi în urma articolelor publicate în presă.

În noua lege este exclusă formularea „mass-media”, fiind introdus termenul de „informaţii publice”. Vă daţi seama că această expresie nou introdusă va permite „savanţilor de slujbaşi” ai noii instituţii să o interpreteze după cum i-o tăia şi le-or ordona şefii politici sau propriile (co)interese ca să iniţieze sau nu unele controale. Dacă inspectorii de la integritate vor decide că nu trebuie să intre în categoria „informaţii publice” date privitoare la averea Alinei Zotea sau a oricărui „patriot proeuropean” de la guvernare, rămîne cum vor ei. Vechea lege, totuşi, prevedea că          orice control putea fi demarat de către Comisie din oficiu sau la sesizarea persoanelor fizice sau juridice interesate, precum şi faptul că orice control din oficiu putea fi iniţiat şi drept „urmare a publicaţiilor din mass-media”. Acesta, controlul, „se face în baza unui proces-verbal privind efectuarea controlului din oficiu, aprobat de Comisie”, potrivit vechii legi. Aşadar, aşa cum spuneam mai sus, inspectorii de integritate nu vor mai fi obligaţi prin lege să iniţieze controale în baza articolelor din presă, inclusiv în ceea ce priveşte sesizări legate de declararea averii şi intereselor personale ale persoanelor cu funcţii publice.

Aleşii neamului prost sau neamuri proaste şi abuzive alese? Păi atunci care mai este rostul presei? În toată lumea civilizată, orice anchetă publicistică în care sînt vizaţi demnitarii devine o prioritate, o sursă nepreţuită şi obligatoriu de luat în consideraţie pentru instituţiile de anchetă ale statelor. În consecinţă, vedeţi cum sfidează politicienii guvernanţi cele mai elementare norme şi principii ale unei Uniuni Europene în care ei spun că vor să integreze ţara şi de la care au luat şi mai cer încă bani pentru… reforme instituţionale!? Pentru ei, presa este doar un pretext democratic, o anexă supărătoare a democraţiei, pe care o suportă doar din obligaţie, dar pe care nu o respectă deloc şi nu dă doi bani pe autoritatea ei, atunci cînd aceasta este probată!