Practici primitive devenite ”modă” pentru cei care poate doar asta au de spus

Autor: Mihai CONȚIU

În rîndurile care urmează, recurgînd și la cîteva repere istorice, voi aborda un subiect sensibil care poate să-i ofenseze pe unii care se simt vizați. În acest context, precizez că nu atac pe nimeni, ci pun în balanță valorile mele estetice cu cele alor bărbaților și femeilor care se regăsesc în interiorul constatărilor mele. Fără supărare!

Orice individ este liber să decidă cum vrea el să arate în fața altora, iar aici mă refer la recurgerea la tatuaje, la piercinguri și, mai cu seamă femeile, la botox și silicoane. Modificarea naturii inițiale a corpului și a chipului prin falsificarea lor a devenit o modă extrem de ofensivă și în Republica Moldova. Practic, la tot pasul, vezi femei și bărbați de toate vîrstele cu tatuaje dintre cele mai stridente, cu cercei în buze, în nas, buric, sprincene etc., precum și femei cu buze mărite cu botox de parcă-s rațe ori gîște, cu sîni ori fese crescute, ondulate artificial. ”Femeia bio”, așa cum îmi place s-o definesc pe femeia naturală, pare că e pe cale de dispariție.

Se estimează că primul tatuaj datează de acum 5000 de ani. Acesta a fost găsit pe două mumii egiptene, al căror popor este considerat inventatorul tatuajelor. Scopul practicii lor era de natură medicală: așa cum gravarea figurii unui animal speria atacurile, tatuajul putea servi, de asemenea, la prevenirea bolilor. Însă nu doar în Egiptul antic găsim dovezi ale acestei practici, deoarece japonezii se tatuau încă din anul 1000 î. Hr. Această practică era asociată cu infractorii și delincvenții, care se lăudau cu realizările și caracterul lor cu aceste semne. În China antică, pe de altă parte, ele erau folosite ca decor și din motive estetice.

Romanii și grecii foloseau tatuajul ca un stigmat social pentru a marca infractorii. După ce Imperiul creștin al Romei a interzis această practică, tatuajele au fost asociate cu diavolul și erau strict interzise, cu excepția cazului în care erai un lord feudal. Stăpînii feudali au ocolit această interdicție și au continuat să folosească gravura pe corp pentru a-și marca sclavii, astfel încît oamenii să îi vadă și să recunoască faptul că erau “proprietatea lor”. De asemenea, tatuajul era des întîlnit în triburile primitive războinice.

În zilele noastre, constatăm că mulți dintre cei care se tatuează nu au nimic mai bun de arătat semenilor decît tatuajul. Tatuajul este calitatea lor supremă, unica lor ”reprezentare cerebrală” de bază. Nu este nici o deosebire intelectuală între ei și pușcăriașii tatuați. E greu să-ți imaginezi un profesor, un medic, un savant, un scriitor, un filosof, un politician respectabil, un director al unei mari companii etc. tatuați așa cum îi vedem pe stradă pe cei mai mulți. Sunt de înțeles tatuajele semnificativ-simbolice la unii marinari ori ostași, care-și tatuează pe mînă simbolul armei sub care servesc. Aceștia demonstrează că au ceva mult mai presus decît un tatuaj de identificare – curajul și sacrificiile pe cîmpurile de luptă de care au dat dovadă anterior tatuării.

Piercingul, la rîndu-i, are o vechime de tot circa 5000 de ani. Faraonii egipteni își făceau piercing în buric, ca ritual inițiatic, iar mayașii își făceau piercing pe limbă, ca ritual spiritual. Romanii care aveau piercing în urechi erau considerați bogați, iar cei care nu aveau erau săracii. Soldații romani își făceau piercing la sfîrcuri, ca semn al virilității. Triburile din America de Sud și Africa își făceau piercing în ureche și apoi lărgeau orificiul. Cu cît acesta era mai mare, cu atît rangul social era mai înalt.

Piercingurile din zilele noastre sunt mai curînd o ”modă”, nicidecum o tradiție culturală. Unii consideră piercingul o formă de artă, iar alții drept o mutilare a propriului corp.

Ca și în cazul tatuajelor stridente, unele acoperind nu doar corpul, ci și fața, omul educat se simte relativ oripilat de ”estetica” unora, bărbați și femei, cu inele nu doar în urechi, ci și în nări, buze, sprincene și buric, căci despre cele din zonele intime nu putem vorbi. Așa înțeleg ei să iasă în evidență, să-și etaleze personalitatea ”unică”, căci dincolo de aceste inele nu par a avea ceva mai valoros din perspective educaționale, intelectuale ori morale!

În Republica Moldova, deocamdată, utilizarea botoxului și a siliconului este apanajul strict al femeilor. ”Femeia bio” e pe ducă – buzele sunt astfel modificate încît seamănă cu un cioc de rață, la unele, nu la toate, iar rotunjirea sînilor și a feselor și-o decide fiecare femeie după propriile-i închipuiri despre frumusețe. În majoritatea cazurilor, modificare formei buzelor, a pomeților, sînilor și a fețelor este însoțită cu tatuaje și piercing. Parcă te temi să nu se dezumfle ori să le apuce ploaia fără umbrelă și să rămînă fără sprincene ori farduri! Glumesc!

Tinerii sunt atrași de această ”modă” și de către unii artiștii efemeri și cu priză la public, care-s plini de tatuaje, piercinguri ori botox. Este o ”modă” legală și nu i te poți împotrivi decît tardiv, ineficient și doar din perspective estetice. Pe fondul proliferării de nestăvilit a acestui ”fenomen planetar”, nu poți decît să te întrebi: unde-s părinții, școala și chiar credința în divinitate? Mă întreb bine?