Imposibilitatea integrării RM în UE este egală cu imposibilitatea unirii cu România

Autor: Mihai CONŢIU

Începînd cu 1991 şi pînă astăzi, Republica Moldova a fost întotdeauna a „cuiva”. Cînd spun „cuiva”, nu mă refer, aşa cum ar fi şi firesc, la popor, cel căruia, de drept, ar trebui să-i aparţină ţara, ci la persoane şi clanuri cărora R. Moldova le-a aparţinut în exclusivitate. Pentru cei de la Putere, toţi cetăţenii acestei ţări sunt doar nişte figuranţi, nişte robi obligaţi să plătească biruri şi o masă umană amnezică bună de încolonat la comandă spre a-i vota la fiecare patru ani. Cei peste un milion de moldoveni care au emigrat au făcut-o pentru că au constatat că ţara nu le mai aparţine.

Succesiv, Republica Moldova a fost ţara clanului Mircea Snegur, cel care a dat startul „marilor jafuri democratice” din patrimoniul de Stat şi din avuţia moldovenilor. După Snegur, ţara a devenit proprietatea clanului Lucinschi, pe care a pustiit-o, a sărăcit-o criminal şi a lăsat-o pradă tuturor bandiţilor. Mai apoi, Republica Moldova a devenit ţara lui Vladimir Voronin, care, ce-i drept, i-a pus pe fugă pe toţi bandiţii din „ţara lui Lucinschi” şi, cît de cît, a început să le ofere moldovenilor ceea ce Lucinschi nici nu se gîndise că este necesar – mîncare, adică pensii şi salarii, aşa cum erau ele. Acum, Republica Moldova este ţara lui Vladimir Plahotniuc, pe care şi-a luat-o în posesie extrem de rafinat – încă de pe vremea guvernării comuniste, fără ca probabil Voronin să ştie, să simtă că cei mai puternici subordonaţi de-ai săi i se supuneau doar formal, căci în realitate erau de mult trecuţi în subordinea nevăzută a lui Plahotniuc.

Făcînd recurs la un text al filosofului român Andrei Pleşu

„Igienic ar fi să uit – să uităm – că inşi ca… (…), sau alţii, ejusdem farinae (aceeaşi masă; lat.), există. Pentru că sînt fie enervanţi, fie plicticoşi, fie cinici, fie mafioţi, fie nătîngi. Dar sînt (încă) puternici. Prezenţi peste tot. Obraznici şi sfidători. Încîntaţi de ei înşişi. Ofensivi. Mediatizaţi pînă la indigestie. M-am gîndit la cîteva posibile reţete de evadare din cercul „imaginii“ lor: poţi să-ţi spui că nu merită să le acorzi atenţie, că sînt, de fapt, nişte caraghioşi, că poate nu sînt răi, ci doar tonţi, că asta-i democraţia şi că, deci, dacă îi vrea poporul, e musai să-i adopţi fără criterii „elitiste“. Dar orice-ai face, n-ai scăpare! Ajunşi la Putere, inşii de genul ăsta sînt inconturnabili (adică „inevitabili”): îţi pătrund „în casă şi în gînd“ pe sub uşă, prin fereastra întredeschisă, prin bîrfa vreunui vecin, prin hazardul telecomenzii, ba chiar prin folclorul bancurilor, devenite vaccinul nostru tradiţional împotriva mizeriei zilnice. Cînd tocmai credeai că ai obţinut un început de uitare, de pace atemporală, de anestezie, te trezeşti sub gheara portretului lor, a vorbelor lor, a indigenţei (adică „sărăciei”) lor morale intratabile.”

În primul rînd, acolo unde am pus puncte de suspensie, Andrei Pleşu a nominalizat doi politicieni români, care nu au nici o relevanţă pentru cititorii noştri. În schimb, îi întreb pe cititori dacă mă înşel propunîndu-le ca în locul punctelor de suspensie să-i nominalizăm pe Vladimir Plahotniuc, Andrian Candu, Marian Lupu, Dumitru Diacov, Iurie Leancă sau Mihai Ghimpu?

Îndoctrinaţi fără… doctrine

Pînă în ziua de astăzi, nici un politician şi nici un partid nu şi-a propus vreodată să-l deprindă pe moldovean să voteze doctrine politice şi programe naţionale ale unor partide. N-au făcut-o pentru că nici ei nu au habar de aşa ceva. Are habar Ghimpu despre doctrina liberală la fel de cît de buni specialişti în sinologie (specialitate în limba chineză) sunt Iurie Leancă, Valeriu Ghileţchi sau Marian Lupu! Doctrina comunistă? Să fim serioşi! Unde-s proletariatul şi egalitarismul promovate de comunişti? Cum poate fi propagată doctrina comunistă din limuzine ultimul răcnet şi din palate burgheze? Ca să nu rîdeţi sau să vă înfuriaţi, nu întreb care-i doctrina politică a lui Plahotniuc.

La ora actuală, singurul partid politic care spune exact ceea ce gîndeşte, fără să lase loc de alte interpretări, adică să spună una şi în secret să dorească alta, este PSRM. La modul cel mai serios cu putinţă, practica acestui partid ar trebui să fie un exemplu pentru toate celelalte, aici vorbind de modul de organizare şi de sincronizare a unor mesaje politice fără substraturi ascunse, iar în exemplele pe care le voi oferi veţi înţelege şi de ce.

Aici nu voi vorbi despre PDM-Plahotniuc, pentru că se ştie că este un partid artificial, care nu poate accede în Parlament decît prin cumpărarea voturilor mixte. Mă voi referi strict la PUN-Băsescu-Şalaru, PPDA-Andrei Năstase şi PAS-Maia Sandu, la sinceritatea mesajelor pe care le transmit cetăţenilor. Este dificil să  încadrezi doctrinar aceste partide. Trebui să le crezi pe cuvînd atunci cînd spun că sunt de Dreapta, Centru-dreapta sau cum vor mai dori.

„Unirea lui Băsescu”

PUN (Partidul Unităţii Naţionale) promite moldovenilor unirea cu România, căci, aşa cum spune Traian Băsescu, doar aşa pot deveni moldovenii cetăţeni europeni, iar asta pentru că RM nu are nici o şansă să se integreze în UE vreodată ca Stat de sine stătător. Fiind un escroc politic bine experimentat, Băsescu a înţeles rapid metoda prin care să-şi atragă susţinători naivi printre moldovenii sărăciţi. Fluturînd steagul unionist, el, în plus, le sugerează moldovenilor că doar astfel vor avea pensii şi salarii ca în România.

Din considerente politice şi electorale strategice, fireşte că nu le spune moldovenilor cîteva realităţi esenţiale. Este adevărat că în România se trăieşte mai bine decît în RM, dar majoritatea românilor trăieşte în sărăcie şi ţara este în impasuri economice serioase din cauza unui număr sufocant de asistaţi sociali. În acest context, trebuie amintit că, raportat la salariile şi pensiile româneşti mai mari în comparaţie cu cele din RM, preţurile la produsele de larg consum şi serviciile sunt imense în raport cu cele de aici.

În situaţia unei ipotetice uniri, cetăţenii viitoarei Românii ar trăi mai prost decît trăiesc moldovenii acum sau, cel mai probabil, actualii cetăţeni ai RM ar continua să rămînă la actualul nivel de trai, iar restul românilor să-şi păstreze confortul deja existent. Spre exemplu, avem diferenţele economice contrastante de acum dintre fosta Germanie de Vest şi Germania ex-comunistă, care s-au reunit, totuşi, în 1990, iar România nici pe departe nu se poate compara cu Germania de Vest din 1990, dat nici cu actuala Germanie unificată politic şi administrativ, însă „neunificată” şi la nivelul condiţiilor de trai. Fiţi siguri că în aceste condiţii nici românii majoritari nu vor unirea cu RM, dar nici moldovenii majoritari cu România.

Atunci cînd Băsescu spune că RM nu are nici o şansă să se integreze vreodată în UE este adevărat, numai că acestui adevăr nu-i adaugă şi un altul. Imposibilitatea integrării RM în UE este egală cu imposibilitatea unirii cu România. Inevitabil, pentru că se află pe pămînt străin lui, Băsescu joacă o carte a integrării europene a moldovenilor prin unirea cu România ca o mişcare de strategie electorală mincinoasă şi complementară celei prin care Plahotniuc spune că este favorabil integrării RM în UE. Îţi şi vine să zici: Doamne, orice dictator îşi doreşte să-i aibă în stăpînire pe moldovenii zilelor noastre!

Ca să vedeţi pe ce trepte a ajuns să urce politica cinică şi mincinoasă din 1991! Aceiaşi manipulatori, numai că s-au îmbrăcat conform modei timpului! Băsescu şi Plahotniuc! A avut informaţiile lui Preşedintele Dodon atunci cînd a spus că Băsescu este Asul din mînecă al lui Plahotniuc!

Integrarea în UE prin PPDA şi PAS

Pentru moldoveanul de rînd, doctrina politică a acestor două partide pare a fi doar scoaterea din scena politică a lui Plahotniuc şi deferirea lui în Justiţie. E adevărat că acest scop este unul însemnat pentru RM, dar ce se va întîmpla după aceea? Să admitem că ţara este săracă din cauza lui Plahotniuc şi că acesta va fi trimis în puşcărie, dar ce se va întîmpla mai departe? Va prospera RM? Se vor îmbogăţii moldovenii peste noapte şi ghiorăitul de foame al maţelor lor va deveni o amintire sumbră? Se vor năpusti buluc la frontiere toţi emigranţii dornici să investească într-o RM ajunsă Paradis după ce a scăpat de Plahotniuc? Va fi admisă RM în UE? Fireşte că nu se va întîmpla nimic din toate astea!

O RM fără Plahotniuc va fi la fel de săracă pentru mult timp înainte şi la fel de lipsită de şanse de integrare în UE. Maia Sandu îl acuză pe Băsescu de faptul că acesta ar cultiva euroscepticismul în rîndul moldovenilor atunci cînd spune că RM nu se va integra niciodată în UE. Se face că nu pricepe că euroscepticismul s-a instalat în conştiinţa moldovenilor încă de cînd a răspuns şi ea „prezent” la „guvernarea proeuropeană” a lui Vlad Filat, a lui Ghimpu şi a lui Plahotniuc. Ştia şi atunci ceea ce ştie şi acum, dar mai ales acum, cînd este în unele „graţii europene”, de la care nu are cum să nu fi aflat că integrarea europeană a RM este la fel de imposibilă ca şi o căsătorie a ei cu statuia lui Ştefan cel Mare. Să avem pardon, domnişoară Maia!

La rîndu-i, Andrei Năstase, spune că integrarea europeană nu este o iluzie. „Nu putem vorbi despre iluzii în ce privește integrarea în UE, atîta vreme cît în UE s-au integrat țări de aceeași categorie ca și noi”, a spus el. Care vor fi fiind acele ţări integrate în UE cînd s-au aflat în aceeaşi situaţie cu RM e greu de aflat. Nici măcar România şi Bulgaria nu se aflau în aceeaşi situaţie, deşi sunt destui oficiali europeni care le critică aderarea. Năstase pare să ignore realitatea că UE se orientează spre o restructurare din ce în ce mai severă, spre o delimitare clară între bogaţii şi săracii UE, restructurare şi delimitare care pot duce la ieşirea din UE a unor state. Are dreptate Năstase cînd spune că integrarea RM în UE nu este o iluzie: nu este o iluzie, ci o imposibilitate absolută, este ceva care nu va exista nicicînd. Integrarea în UE este ca şi unirea cu România – ciolane de ros pentru parvenirea unor politicieni! Andrei Năstase vrea osul unirii lepădat de Mihai Ghimpu în praful străzilor lui Chirtoacă!

Este adevărat că UE va fi tot timpul alături de RM şi o vor ajuta în parametrii unor condiţionalităţi justificabile, dar, în realitate, ţara va rămîne permanent la ghişeul UE spre a primi acelaşi lucru de care a beneficiat din 1991 şi pînă acum – împrumuturi şi ajutoare! RM, spre deosebire de România, nu are bogăţii la care să rîvnească marile companii transnaţionale europene, nu are o industrie puternică pe care să dorească cineva s-o anihileze pentru că face concurenţă alteia din UE, iar UE nu vrea prin această ţară unită cu România să devină vecină cu enclava Transnistria, dar nici să integreze RM din aceeaşi pricină. Acum vedeţi că toţi mint – şi cei de la Putere, şi cei din Opoziţie?

Treaba asta cu integrarea europeană sau unirea cu România îmi aduce aminte de-o zicere adolescentină pe care o rosteam în cu totul alte împrejurări, care sună astfel: De urîtă, nu-i frumoasă, da-i deşteaptă, proasta dracului!

P. s. Obsedant, Maia Sandu tot spune că nu va face nici o alianţă post electorală cu PDM şi, se înţelege, cu PSRM. Toate calculele arată că PSRM este favorit, PDM îşi va cumpăra voturile mixte, iar PAS şi PPDA vor fi minoritare. Asta înseamnă că vor doar să intre în Parlament, ca să se pomenească în situaţia actuală a PSRM, care, deşi a cîştigat majoritar alegerile, nu are nici o putere într-un Parlament oligarhic!