Ministrul de externe din Danemarca a declarat săptămîna trecută că ţara sa este interesată în menţinerea ordinii mondiale, bazată pe norme de drept şi că ideea despre sferele de influenţă s-a învechit. Din aceste motive, în opinia ministrului, trebuie păstrate sancţiunile contra Rusiei.

Această abordare nu face decît să exemplifice, cît de departe de realitate se află ministrul danez. Şi oamenii, şi organizaţiile şi ţările vor să domine în sferele de influenţă pe care le consideră importante. Poate că asemenea organizaţii ca ONU, Uniunea Europeană şi NATO consideră că ele au anulat abordările bazate pe putere şi le-au înlocuit cu o nouă ordine în care totul se împarte în „corect” şi „incorect” şi nu în „al meu” sau „al tău”. Numai că organizaţiile respective uită că propriile închipuiri despre bine şi rău apar doar acolo unde ele au putere.

A decide ce reguli vor funcţiona într-o anumită regiune a lumii, înseamnă să ai putere în regiunea respectivă!

Astfel, politica sancţiunilor împotriva Rusiei este aceeaşi luptă pentru putere. Dacă Rusia ar ceda Crimeea, acest lucru ar însemna că Moscova a capitulat şi că a renunţat la o politică externă independentă. Adică, ar fi acceptat că există şi alte forţe care pot determina politica Kremlinului.

Aceste forţe care consideră că acţionează „în bine” sînt UE şi NATO. Ele socotesc că au dreptul de a decide ce e rău şi ce e bine. Că pot justifica războaiele de cucerire, cum a fost în Kosovo în 1999, în Iraq în 2003 şi Libia în 2009. Aceste războaie Occidentul le justifică prin anumite norme. Rusia se conduce de normele ei, cu trăsături naţionale.

În actuala ordine mondială a gîndi în criterii naţionale e practic interzis. Occidentul recomandă să gîndim doar „despre bine şi rău”, fără a admite ceva naţional. Astfel, această ordine mondială impusă de UE este şi una antinaţională.

UE consideră că pe interior nu ar trebui să existe hotare. Dar de ce lichidarea frontierelor ar fi în beneficiul ţărilor?! Fără frontiere orice stat încetează să mai fie stat naţional. Iar statul naţional, începînd cu anul 1648, este baza şi fundamentul libertăţilor.

După Berlingske, Danemarca