Introducere în “teoria” unionismului convenţional

Cele 8 minciuni pe care se întemeiază unionismul primitiv-militant

MINCIUNA NR. 6: „Republica Moldova este stat falimentat”

Să vedem acum de ce este falsă sau, cel puţin, vicleană afrimaţia precum că „Republica Moldova este stat falimentat”.

Această afirmaţie falsă, vicleană vine, chipurile, să adeverească teza din minciunea nr. 1 că dacă „Basarabia nu a fost niciodată stat, atunci nici nu poate vreodată deveni stat”.

Ce este un stat falimentat? Este un stat care, din anumite cauze, nu poate să-şi îndeplinească funcţiile de stat – cele de securitate naţională în primul rînd, apoi cele de asigurare a securităţii cetăţenilor săi, funcţiile de justiţie socială, de asigurare a creşterii demografice a populaţiei sale, de creştere corespunzătoare a produsului său economic ş.a.

Faptul că statul Republica Moldova nu îşi îndeplineşte funcţiile sale de bază este evident pentru oricine. Criminalitatea galopantă, mortalitatea mare, natalitatea mică, corupţia ca singurul mecanism al relaţiilor dintre organele statului şi cetăţenii lui, justiţia socială desfiinţată în totalitate, sistemul judecătoresc în slujba criminalilor, distrugerea sistematică a micilor întreprinzători, fuga în masă a cetăţenilor ţării peste hotare de urgia sărăciei, visul tuturor generaţiilor tinere de a părăsi definitiv mizeria în care a ajuns acest „picior de plai ca o gură de rai” – Moldova de altădată.

Este evident că statul Republica Moldova nu îşi exercită practic deloc funcţiile sale. Care sînt oare cauzele care fac imposibilă executarea de către acest stat a funcţiilor sale? Ele sînt de cîteva categorii:

1)    un război armat cu duşmanii, cînd pierderile aduse de duşman - demografice, instituţionale, economice – sînt prea mari, devastatoare;

2)    un război economic cu duşmanii, cînd duşmanul pricinuieşte atîtea pierderi economice ţării, încît statul nu mai are resurse să-şi onoreze obligaţiile, să-şi îndeplinească funcţiile;

3)    o catastrofă naturală, ecologică, biologică sau tehnogenă atît de mare, încît ori piere o mare parte din populaţie, ori resursele sînt distruse în marea lor majoritate;

4)    statul este sub ocupaţie străină şi îndeplineşte nu funcţiile unui stat suveran, ci funcţii de colonie a unei sau a unor puteri străine;

5)    statul este capturat de o grupare criminală care foloseşte toate funcţiile statului exclusiv în interesele sale şi nicidecum în interesul cetăţenilor, al populaţiei.

Care dintre aceste cauze sau ce combinaţie dintre aceste cauze au făcut imposibilă funcţionarea statului Republica Moldova ?

Despre cauzele 1) -3). Din momentul proclamării independenţei sale Moldova nu a purtat războaie armate (conflictul armat artificial de la Nistru nu a cauzat pierderi economice serioase Moldovei) şi nici războaie economice cu nimeni. Embargourile economice introduse de Rusia au cauzat pierderi, dar nu într-atît încît membrii parlamentului, guvernului şi preşedintele să nu poată să-şi execute obligaţiile lor. La fel, Moldova nu a trecut prin nici o catastrofă naturală, ecologică, biologică sau tehnogenă care să-i omoare o bună parte din poplaţie sau să-i distrugă aproape toate resursele.

Cauza 4) este evidentă: după 2009 toate ministerele şi cancelaria guvernului sînt împînzite de „consultanţi” străini, fără a căror „consultaţie” rar document este semnat spre executare. Mai mult, majoritatea legilor adoptate de către parlament trec expertiza „consilierilor” străini. Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Guvernul SUA, Uniunea Europeană impun Moldovei reforme şi, respectiv, datorii care ruinează economia ţării, sitemul de asistenţă socială şi, ca urmare, ne pricinuiesc pierderi demografice mai mari ca în timp de război.

Dezvoltarea oricărei ţări este impulsionată de creşterea ei demografică, adică de creşterea natalităţii, cînd copiii sînt mult, mult mai numeroşi decît bătrînii. Toţi ceilalţi indicatori economici şi sociali reflectă influenţa creşterii demografice asupra creşterii economice, a producţiei, a exporturilor, a investiţiilor interne (nu străine !). Iar Moldova a intrat în prăbuşire demografică odată cu declanşarea reformelor la începutul anilor 90 ai veacului trecut. Şi această prăbuşire s-a accentuat după 2009, cînd fuga tinerilor din Moldova a căpătat proporţiile unei părăsiri a ţării de către populaţia ei.

Un stat care execută poruncile unor „parteneri” şi toate aceste porunci conduc la distrugerea economiei ţării, la creşterea mortalităţii şi la scăderea natalităţii populaţiei ţării nu reprezintă absolut deloc interesele populaţiei sale, nu execută deloc funcţiile sale de stat, ci exclusiv funcţii de colonie.

Este mult prea evident că statul Republica Moldova a devenit o colonie a SUA şi UE (avînd în vedere că Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional sînt controlate de către bancherii stabiliţi cu traiul în SUA şi care controlează, la rîndul lor, procesul decizional din SUA şi din UE.) Adică, este vorba de oligarhia financiară globală. Cea care acum cîteva generaţii a fondat în 1859 statul modern România.

Cauza 5) este şi ea evidentă şi nu se află în nici o contradicţie cu cauza 4): corupţia care a devenit singura relaţie dintre organele de stat şi populaţie demonstrează că cineva are profituri uriaşe în urma acestei corupţii. Dosare deschise de procuratură la comandă, procese şi hotărîri judecătoreşti la comandă, legi adoptate în parlament la comandă, hotărîri ale curţii „constituţionale” la comandă etc. – toate acestea vădesc că organele de stat de orice specializare lucrează pentru cineva care deţine puterea de stat. Demonstrează că funcţiile organelor de stat servesc unor interese private, particulare, personale, dar nicidecum populaţiei ţării.

Furtul miliardului (de fapt, potrivit evaluărilor făcute de experţi, este vorba de mult mai mult decît 5 miliarde începînd numai din anul 2009), delapidarea fondurilor trimise de UE spre „valorificare” de către gruparea de la guvernare în Moldova şi, evident, în sprijinul ei, investiţiile guvernelor SUA şi UE (nu a firmelor private) în Moldova sînt făcute iarăşi în sprijinul guvernării corupte şi antinaţionale. Fără sprijinul politic, diplomatic şi financiar din partea SUA şi UE (şi, în mod deosebit, din partea României) gruparea criminală care a acaparat puterea de stat în Moldova nu ar fi putut falsifica cu atîta obrăznicie voturile, nu ar fi putut menţine regimul antinaţional, nu ar fi putut jefui cu atîta obrăznicie şi uşurinţă ţara, întreaga ei populaţie.

Cauza falimentării statului RM este acapararea puterii în el de către trădători sprijiniţi de cei în folosul cărora aceştia au trădat interesele naţionale, ţara şi poporul ei. Dar aceasta nu înseamnă deloc că ieşirea din această stare ar fi să ne unim la alt stat acaparat şi încă şi mai falimentat decît Moldova – care este, fireşte, „România”.

Faptul că România nu există ca stat, ci ca o colonie a SUA, că este falimentară în toate domeniile, că românii fug din ea mai abitir ca moldovenii din Republica Moldova, că toate pămînturile (agricole, pădurile, munţii, subteranele cu zăcăminte) ei sînt deţinute de străini – fie ca proprietate privată a străinilor, fie în concesiune – arată că România se află mult mai jos decît nivelul de stat falimentar.

Republica Moldova este un stat care a fost în mod artificial pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile – în primul rînd cele ce ţin de securitatea naţională (politică, demografică, culturală, spirituală, economică, energetică, sanitară, financiară, militară) şi apoi cele ce ţin de securitatea cetăţeniulor săi şi a familiilor lor. Astfel, întreaga sărăcie a peste 98% din populaţia ţării, mortalitatea neobişnuit de mare, natalitatea neobişnuit de mică, emigrarea nebună, criminalitatea, bolile – toate acestea sînt rezultatul disfuncţionalităţii Republicii Moldova ca stat.

Şi la această disfuncţionalitate statul a fost adus în mod artificial de către „partenerii de dezvoltare” cu ajutorul trădătorilor locali în persoana tuturor celor care alcătuiesc „coaliţia de guvernare” şi slugoii lor. În primul rînd, este vorba de secta unioniştilor ca cei mai aprigi sprijinitori şi înfăptuitori ai integrării europene, ai desfiinţării funcţiilor statului moldovenesc, ca cei mai fanatici îndreptăţitori ai ocupaţiei străine a Moldovei. Vina cea mai mare o au în falimentarea Moldovei anume unioniştii – atît cei declaraţi, cît şi cei travestiţi în euro-integratori. Atît cei cu funcţii de răspundere, cît şi cei care împrăştie – cu bună ştiinţă – în jurul lor această minciună care este unionismul. Căci „unionismul” înseamnă desfiinţarea unui stat prin unirea lui la un alt stat – unul formal unitar ca România sau altul federal cum este Uniunea Europeană. (va urma).

Benedict CIUBOTARU