Introducere în “teoria” unionismului convenţional

Cele 8 minciuni pe care se sprijină unionismul primitiv-militant

Motto: “Marea trăncăneală lingvistică, epoca libovului gargarisit pentru blagocestiva limbă în care vorbim s-a încheiat! De acum încolo trebuie să ne aşternem pe muncă pentru a construi Ţara Moldovei. Toţi, de la Vlădică pînă la Opincă. Fără rabat şi excepţie!” (Dinu MIHAIL).

Din chiar momentul proclamării suveranităţii sale – în iunie 1990 – societatea moldovenească a devenit obiectul propagandei unionismului. Ea a devenit covîrşitoare şi deosebit de agresivă mai ales după evenimentele din aprilie 2009. Iar odată cu semnarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană şi cu furtul miliardului, această propagandă ţîşneşte prin toţi porii dezlănţuitei zeiţe moderne Infosfera, se revarsă şuvoaie de pe ecranele televizoarelor şi calculatoarelor, din telefoane mobile şi afişe stradale, cărţi, reviste şi ziare, nemaivorbind de manuale şcolare, cursuri universitare şi conferinţe academice.

Ca şi orice propagandă, unionismul parazitează pe sentimente, pe necunoaştere, pe neştiinţă, pe superstiţii. Armele principale fiind manipularea, răstălmăcirea faptelor istorice, minciuna sfruntată sau ascunsă, pervertirea sensurilor. Infectîndu-i în special pe cei neştiutori, această propagandă îşi recrutează astfel părtaşii, pionii, roboţeii, idioţii utili care repetă la nesfîrşit şi în neştire lozincile false, veninoase, obraznice. Astfel, în esenţă, astăzi unionismul s-a redus la o colecţie sărăcăcioasă de mantre* care ţin loc de minte şi de gîndire pentru victimele depersonalizate ale acestei propagande.

Unionismul „românesc” a devenit atît de primitiv, încît nu mai corespunde nu că vreunei definiţii de ştiinţă, ci nici nu ajunge la nivelul de ideologie cum ar fi liberalismul, comunismul, democraţia sau capitalismul. El este acum doar o colecţie de mituri dintre cele mai năstruşnice şi mai prosteşti, potrivite cel mult pentru credinţele triburilor sălbătăcite de prin Amazonia sau junglele africane.

Unionismul deja devine un fel de cvazi-religie de tip New-Age (păgînism modern cum este krişnaismul, teosofia şi altele) şi nu este deloc întîmplătoare asemănarea lui cu mantrele krişnaite. La fel ca şi aceste practici păgîneşti asiatice, unionismul are şi ai săi guru** care îşi recrutează învăţăceii dintre cei lipsiţi de personalitate, dar care îşi doresc o carieră politică sau culturală ori dintre cei ajunşi la ananghie şi care îşi caută un reazem pentru neputinţa lor socială, mintală sau morală.

Pentru a ocroti minţile şi sufletele celor încă neinfectaţi de această molimă necruţătoare vom arăta mai jos minciuna şi ticăloşia principalelor mantre unioniste. Vom numi (cu un alt prilej) şi pe ai săi guru, dar şi pe cei înşelaţi de neopăgînismul unionist care au devenit, în mod conştient sau inconştient, unelte de duzină ale acestei cvazi-religii antinaţionale şi antiumane.

Ca şi orice propagandă primitivă, unionismul îşi construieşte „logica” sa pe un lanţ de afirmaţii care conduc neabătut la „România Mare este unica salvare”, adică la Unire ca panaceu, ca singura şi totala soluţie pentru orice probleme – naţionale, geopolitice, culturale, sociale, politice, economice, personale, medicale, ecologice, sexuale etc. Aceste afirmaţii, ca verigi ale lanţului unionist, la fel ca şi legăturile dintre verigi, sînt, la prima vedere, adevărate, chipurile oglindind realitatea. Să le luăm pe îndelete.

* * *

Ca orice escrocherie (coţcărie), unionismul ţinteşte fie în dorinţele cele mai înălţătoare, mai nobile, mai frumoase ale potenţialei victime, fie în buzunarul ei, în dorinţa firească de a trăi mai avut, mai înstărit, mai asigurat material. Exact aşa procedează fondatorii de secte totalitare. Aceste două ţinte – sentimentele nobile sau asigurarea materială – formează două ramuri ale lanţului de mituri unioniste. Dar aceste două ramuri pornesc de la o singură verigă iniţială. Iată aceste două ramuri ale aceluiaşi lanţ:

1. I.     (I.1.) Basarabia nu a fost niciodată stat Þ*** (I.2.) dar noi, ca români sîntem un singur popor Þ (I.3.) România este statul tuturor românilor Þ (I.4.) atunci (deci) să ne unim cu România.
2. II.  (II.1.) Basarabia nu a fost niciodată stat Þ (II.2.) deci, nici nu poate fi Þ (II.3.) RM este stat falimentat Þ (II.4.) unirea cu alt stat Þ (II.5.) cu România (mai aproape geografic, acelaşi popor, aceeaşi limbă).

Prima ramură a lanţului conţine şi un sublanţ şi mai sentimental:

I.a – (I.a.1.) Toată istoria noastră arată că întotdeauna am vrut să fim într-un stat comun Þ (I.a.2.) duşmanii ne-au împiedicat (politic sau prin deznaţionalizare) Þ (I.a.3.) România reprezintă dorinţa de unire a tuturor românilor Þ (I.a.4.) acum sîntem liberi să facem unirea Þ (I.a.5.) deci, să o facem !

Iată la acest lanţ de afirmaţii se reduce întreaga esenţă a unionismului. Unde găsim ceva mai primitiv ? La fel de primitiv găsim numai la secte de tip totalitar.

În ultimii zece ani aceste „teze” ale unionismului au fost presărate din belşug cu un condiment şi mai otrăvitor: „românii sînt un popor dintotdeauna european prin întreaga lor istorie şi cultură; deaceea românii trebuie să se afle în familia popoarelor europene, în Uniunea Europeană” (va urma)

Benedict CIUBOTARU

*Mantră - Formulă sacră cu valoare magică şi educativă, în unele practici şi religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism).

**Guru -1. (În tradiţia hindusă) Învăţător sau maestru spiritual, în special cel care acordă iniţierea unor ucenici; 2. În hinduismul popular contemporan, g. este persoana devotată unei anumite zeităţi, trăind în comuniune cu ea. 3. Escroc de mare anvergură specializat în manipularea în masă a credulilor sub masca unei ocupaţii sau a unei activităţi cu pretenţii ştiinţifice. 4. consumator de droguri cu experienţă, care îndrumă primii paşi ai celor ce-şi administrează droguri pentru prima oară.

***Semnul matematic Þ pus între două afirmaţii îl folosim aici cu înţelesul: „de aici rezultă că”. Adică din cele scrise în stînga semnului rezultă (potrivit unioniştilor) cele scrise în dreapta sensului.