Scrisorile unui eretic (5)

Autor: Valeriu RENIŢĂ

Am avut o adevărată satisfacţie să aflu, dle Voronin, că îmi citiţi scrisorile prin propriii ochelari! Am dedus asta din ultimul Dvs interviu televizat, în care Vă sufocaţi de ură, amintidu-Vă cum m-aţi angajat ca purtător de cuvînt.

Se dovedeşte că în acea zi urîcioasă de februarie, 2003, Mark (consilierul der taină al lui Vladimir Voronin – nota red.) mă găsise „în drum, flămînd şi îmbrăcat în zdrenţe”. Şi pe Dvs, chipurile, V-au podidit lacrimile de milă, aţi ordonat să fiu hrănit şi să mi se dea ceva de lucru mai ca lumea prin curte. Legendă biblică, nici mai mult, nici mai puţin! Mă regăsesc, însă, cu greu în personajul inventat de Dvs, care V-a vizitat acum unsprezece ani. Consemnez în treacăt că la prima mea înfăţişare în biroul Dvs prezidenţial eram la sfîrşitul mandatului meu de primar de Suruceni, proprietar al primei Agenţii independente de ştiri „Basa-press” şi preşedinte al Fundaţiei pentru Reforme şi Democraţie “Moldova Modernă”, care la acea vreme tocmai elabora în parteneriat cu Banca Mondială aspectul sociologic al implementării reformei medicinii prin asigurare.

Aţi zis că Tkaciuk a greşit cu Reniţă. E adevărat. Adevărat în sensul în care Mark, nu Dvs, m-a invitat în echipă şi am venit nu ca lacheul lui Voronin, ci ca specialist în media şi comunicare. Numai că Dvs vedeaţi în fiecare consilier un servitor al Familiei! Cuvîntul cheie în atitudinea Dvs faţă de mine este “zdrenţurosul”. Nici nu ştiu, să mă supăr ori să-l iau drept laudă, pentru că zdrenţuros mai înseamnă sărăntoc, proletar, adică, materialul la îndemînă din care se construeşte, de regulă, un partid comunist. Chiar desconsidraţi oamenii săraci, chiar ţi-i greaţă cumva de ei, Boierule?!

Zău, degeaba mă trataţi ca pe un ingrat… Postul de purtător de cuvînt nu mi-a picat ca laptele în păsat. Doar nu sînt ruda Dvs ca să sar din pantalonaşii scurţi de student în capul departamentului juridic al administraţiei prezidenţiale. Am trecut, dacă Vă mai amintiţi, două teste dificile. Am scos, maî întîi, timp de un an, ziarul pro-comunist pentru tineret “Sens”. Următoarea încercare a stat într-o misiune secretă la Mănăstirea Slătioara. Fără a avea ranguri ori împuterniciri oficiale, trebuia să conving Mitropolitul Bisericii Române Răsăritene, aflată în opoziţie faţă de Patriarhia Romănă, să treacă de partea noastră în lupta cu separatismul bisericesc al popilor din Mitropolia Basarabiei. Mi-am îndeplinit misiunea, dar iată că de atunci îmi este ruşine să mai comunic cu ierarhii Slătioarei, pentru că promisiunea Dvs privind ajutorul financiar mănăstirii s-a dovedit a fi deşartă.

Mark Vă este inamic acum şi nu are cine Vă da îndrumări privind comportamentul în studiourile TV. Vă mai amintiţi cum Vă sfătuia altădată să nu folosiţi cuvinte indecente, chiar vulgare (“laş”, “om terminat”) şi să Vă controlaţi cu atenţie discursul? Vulgaritatea a trădat dintotdeauna trăsăturile negative ale caracterului. În ultimul interviu iar V-aţi ieşit din bălămăli. Asta probează o dată în plus că în virtutea naturii Dvs impulsive aţi luat nu o dată ca om de stat decizii greşite . Diagnosticul adevărat îl cunosc medicii.

Mark nu vrea, ori nu poate să Vă mai sugereze că, din nefericire, lumea Vă percepe în ultima vreme ca pe un milionar enervat de întrebările inspectorului fiscal. Dacă aţi putea realiza cît de nefiresc sună justificările Dvs!? Că nu Dvs aţi plătit conturile de milioane pentru avioanele particulare, că nu V-ar aparţine fabuloasa colecţie de Maybach şi Porche, că nu aveţi nici un imobil în Occident! Vă asemuiţi tot mai mult cu faimoasa „procuroare de Străşeni” care poza pe reţelele de socializare cu lascivitate provincială în dormitoarele ei de lux şi încerca, apoi, să le dovedească jurnaliştilor că şi-ar fi agonisit averea din munca grea de educator la grădiniţă.

Căiţi-Vă, cetăţeţe Voronin, cît nu-i tîrziu şi lepădaţi-Vă de trufie! În caz contrar, orice funcţionar de la Bruxelles şi orice ochelarist ong-ist Vă va acuza - fundamentat ori nu prea - de comportament degradant, ne-comunist.