Luna a apărut în urma unei coliziuni cosmice

Savanţii au lansat o nouă teorie despre apariţia Lunii. Dezbateri cu privire la acest subiect se desfăşoară demult, fiind înaintate mai multe teorii ce trezeau suspiciuni prin anumite neajunsuri sau divergenţe.

La ora actuală, cea mai verosimilă se consideră teoria unei coliziuni, potrivit căreia Pămîntul s-a ciocnit cu un alt corp ceresc, iar din substanţa emisă în urma impactului a apărut Luna.

Totuşi, pînă în prezent n-au fost cunoscute nici dimensiunile exacte ale respectivului corp ceresc, nici viteza dezvoltată de acesta în momentul ciocnirii. Pînă acum se considera că Pămîntul s-a lovit de un corp de mărimea aproximativă a planetei Marte (numit Teia), care se mişcă prin cosmos relativ lent.

Asemenea coliziune a sporit brusc temperatura ambelor corpuri, iar ca urmare o mare parte din substanţa obiectului lovit şi o parte din substanţa scoarţei terestre au fost aruncate pe orbita din jurul Pămîntului. Din aceste frînturi s-a format Luna.

Lovitură prin tangenţă

Din aceasta reiese că componenţa chimică a Lunei ar trebui să reprezinte un aliaj de substanţe de pe Pămînt şi Teia. Totuşi, pe Lună, spre deosebire de Pămînt, se înregistrează un deficit de fier. Totodată, izotopii de oxigen de pe Pămînt şi de pe Lună practic sînt identici, iar savanţii nu pot ajunge la o comuniune de idei cum ar putea fi explicat fenomenul.

Mai mult decît atît, conform rezultatelor publicate în martie în revista Nature Geoscience, cercetarea mostrelor de sol selen aduse pe Pămînt de misiunea americană „Apollo” a demonstrat că izotopii Pămîntului şi Lunii practic sînt identici.

În opinia savanţilor, acest fapt susţine teoria potrivit căreia Luna este o parte propriu-zisă a Pămîntului.

Andreas Rafer şi colegii săi de la Centrul spaţial din Berna, creînd o simulare computerizată, au ajuns la concluzia că Pămîntul s-a ciocnit cu un corp ceresc de dimensiuni mult mai mari decît se considera anterior. Acest corp se mişca cu o viteză considerabilă, iar lovitura a fost nu pe centru, ci sub un anumit unghi.

Potrivit lor, în urma unei asemenea coliziuni Teia ar fi pierdut puţin din masă, continuîndu-şi zborul în spaţiul cosmic. De la o asemenea lovitură, produsă tangenţial, mare parte din substanţele emise în cosmos ar fi fost de provenienţă terestră.

Pentru o confirmare finală a acestei teorii este necesar de efectuat o analiză meticuloasă a mostrelor de sol de pe Lună.

Sursă: BBCRussian.com