Saturația de evenimente din ultimele luni creează impresia că pe lîngă pandemia de coronavirus omenirea traversează o explozie a psihozelor în masă. Moldova nu este o insulă izolată în oceanul schimbărilor care spală țări și continente. Desigur, Moldova este incomparabilă ca dimensiune și resurse umane cu Marii jucători internaționali. Dar înseamnă oare acest lucru că cetățenii țări, înclinați spre analiză și decizii de sine stătătoare, oricît de puțini ar fi, trebuie să plutească în urma evenimentelor?

Este evident că, lăsînd lucrurile de la sine, se poate ajunge doar la demență totală, la ignorarea experienței istorice, oricît de amară ar fi, ceea ce astăzi cu uimire vedem în țara care încă nu demult se proclama ”urbea de pe colină” și exemplu al virtuților omenești și de stat – SUA. Ei bine, războiul cu monumentele și împărțirea radicală a personalităților istorice în ”ai noștri” și ”străini” nu este o noutate! Ceva similar am trăit la finele restructurării gorbacioviste, a cărei principala motivație ideologică a constat în negarea experienței schimbărilor industrial-socialiste din URSS în întregime și din RSS Moldovenească, pe ambele maluri frățești ale Nistrului. Dar asta a fost o diversiune de proporții istorice! Socialismul din RSSM a fost un fapt real! Priveau cu invidie ritmurile creșterii nivelului de viață în Chișinău, Tiraspol, Comrat și Bălți ”tovarășii” de peste Prut. Acolo, în România, condusă de clanul Ceaușescu, de asemenea aveau loc schimbări. Dar acestea erau îndreptate spre consolidarea puterii celui mai talentat român al tuturor timpurilor, geniul din Carpați, Nicolae Ceaușescu. Asta e deosebirea!

În RSSM reformele industriale și dezvoltarea sectorului agrar sporeau veniturile muncitorului simplu. În România centralizarea excesivă a tuturor laturilor vieții, precum și regimul strict economic, pentru achitarea creditelor împrumutate din Occident, au condus la degradarea nivelului de viață în orașe, iar în unele localități rurale, ca bunăoară Moldova de peste Prut, populația a fost sărăcită pînă la condiția de cerșetor.

S-ar părea că avem ce contrapune sirenelor care cîntă dulce despre unionism, care fără oboseală descriu paradisul în cazul unirii Chișinăului și Bucureștiului. Însă avem o presupunere temeinică, bazată pe experiența istorică din anii 1918 – 1940, că arhitecții proiectului utopic ”unirea” pregătesc poporului moldovenesc soarta locuitorilor Moldovei de peste Prut din timpul cîrmuirii lui Ceaușescu, adică lipsa de drepturi și sărăcie. Noi, ar fi bine astăzi, liniștit și fără isterii, să evaluăm și aplicăm experiența transformărilor socialiste și industriale, modelul anilor 60-70, din RSSM, fără a idealiza și ținînd cont de greșelile și abuzurile comise. Deoarece doar un socialism adevărat, popular, bazat pe oameni competenți, poate fi ancora de stabilitate a Moldovei într-o lume ce trece prin schimbări vertiginoase.

”Echitatea socială”, ”puterea poporului” și ”egalitatea tuturor în fața legii” – sînt idei proclamate de Marea Revoluție Franceză, idei care au inspirat părinții-fondatori ai SUA și pe liderii Marei Revoluții Rusești din 1917, dar și pe fondatorii Republicii Socialiste Ungare, distrusă de loviturile armatei regale a României în 1918, și ceea ce este forte important în prezent, anume ideea echității și puterii poporului în interpretarea marxist-leninistă, dar și brutala și dura interpretare stalinistă au inspirat la luptă fondatorii Republicii Chineze, antecedenta Chinei puternice de astăzi!

Aceste idei, fără îndoială, în interpretarea lor modernă, fără dogmatism, sînt apropiate poporului multinațional al Moldovei. Ele sînt pe înțelesul și al moldoveanului, și ucraineanului, și bulgarului, și găgăuzului, și rusului, și tuturor grupurilor etnice de la Nord pînă la Sud. Aplicarea lor în practica reală a transformărilor socialiste și industriale poate da o șansă reală de a depăși conflictul transnistrean, care în mare parte a fost provocat de sfidarea echității și dreptății.

Astăzi întreaga Lume traversează o schimbare a ordinii, apărute pe valul destrămării URSS și torpilării ideilor socialismului ca alternativă a capitalismului jefuitor, schimbarea ordinii destrămărilor sociale și a ordinii dominării oligarhice a popoarelor, care a existat peste 30 de ani din contul mecanismelor speculative ale economiei mondiale globalizate.

Timp de cîteva luni totul s-a ruinat – pandemia de coronavirus, orice ar fi ea, și indiferent cine a provocat-o, a scos la iveală probleme serioase care țin de protecția sănătății sociale în statele cu democrație liberală. S-a văzut că toate etichetele pline de farmec ale capitalismului modern nu sînt decît niște ambalaje care nu protejează populația în așa numitele state dezvoltate de pieire în masă! Ne amintim cum încă nu demult, în 2012 și după, ni se vorbea despre ”povestea de succes” și perspectivele strălucitoare ale euro-integrării! A lovit pandemia și statele eurointegrate prietenește și fără scrupule fură una de la alta ”ajutorul Chinei frățești”!

Medicii militari ruși și salvatorii au scos din impas provinciile Italiei, cuprinse de panică și groaza de moarte inevitabilă. Și ce e cu ”istoria succesului”? Unde e succesul? A căzut sub loviturile pandemiei! Ceva-ceva nu e ceea ce ni s-a cîntat! Cîntecul s-a dovedit a fi fals de la prima la ultima notă!

Moldova are șansa să treacă de provocările epocii. Această șansă constă în revenirea pe calea transformărilor socialiste și industriale. Socialismului din timpul RSSM îi lipsea puterea populară, era prea puternică dictatura unui partid, a unei personalități. Astăzi realitățile sînt altele, toți înțeleg necesitatea liderului, dar este evident că a trece de răscrucile abrupte ale istoriei poate doar o echipă unită, o coaliție largă a patrioților, gospodarilor, personalităților din cultură, care formează opinia publică.

Socialismul bate puternic la ușa statelor cuprinse de demența auto-negării, a muribundului capitalism oligarhic. Socialismul, chiar dacă nu este perfect, el există în experiența noastră istorică și în memoria umană istorică. Este șansa noastră comună. Ar fi o prostie să nu o folosim!

Mihail LUPAŞCO