Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia depind în mare măsură de paşii Moscovei în reglementarea crizei din Ucraina, consideră Andrejs Pildegovics, secretar de Stat al MAE din Lituania. „Noi trăim într-o nouă realitate în care domină neîncrederea reciprocă, contradicţiile şi interpretările diferite ale evenimentelor. Anexarea Crimeei a zguduit sistemul de securitate european, astfel, problema securităţii a devenit cea mai importantă în colaborarea cu Rusia”, consideră diplomatul.

Înaintea sesiunii Adunării generale a ONU, la care pentru prima dată în ultimii zece ani va participa Vladimir Putin, Rusia a anunţat că vrea să ajute partenerii occidentali în lupta cu teroriştii islamişti. Pentru acest serviciu, Moscova speră la anumite cedări din partea Occidentului în chestiunea Ucrainei, anularea sancţiunilor şi revenirea în grupul G 8.

Presa internaţională a publicat foto şi video materiale cu unităţi militare ruse în Siria, iar preşedintele Putin a recunoscut că militarii ruşi oferă Damascului asistenţă în instruirea militarilor sirieni, dar şi livrări de armament.

Încercarea lui Putin de a transforma prezenţa militară într-un factor permanent al politicii din Orientul Apropiat este, în general, de înţeles – se încadrează în concepţia imperială că Rusia este oriunde acolo unde a călcat soldatul rus. Statele occidentale se revoltă, dar nu propun nici o abordare conceptual nouă a problemei. Se observă nu doar incapacitatea liderilor occidentali de a înţelege dezvoltarea situaţiei, ci şi neputinţa de a o influenţa.

Problema constă nu doar în aprecierea incorectă a aşa-numitei „primăveri arabe” şi a iluziilor risipite despre o eventuală democratizare a regiunilor respective. Prin esenţa sa Occidentul nu poate să se împace cu gîndul că anumite organisme nu acceptă implanturile democratice, iar pacea şi liniştea o capătă doar în condiţiile unui despotism barbar. Occidentul nu poate reveni la practica aducerii la putere a propriilor dictatori, căci asta ar contraveni valorilor declarate. Iar pentru a promova o altă politică este necesar de a înţelege situaţia, ceea ce astăzi îi lipseşte.

Probabil nici Rusia, nici Occidentul nu cred în victoria totală asupra islamiştilor. Moscova tinde spre altceva – păstrarea Damascului şi crearea unei enclave pe care o va putea apăra. Acest proces va fi legat de o luptă istovitoare şi îndelungată, ceea ce îi va da Rusiei şansa de a-şi consolida poziţiile în defavoarea Israelului şi îi va asigura Moscovei o influenţă permanentă în această parte a lumii.

Sursa: „Reflex”, Cehia